Până la urmă au fost şi jurnalişti care au trecut in demersul lor profesional dincolo de « minunea » participării Preşedintelui Băsescu la acţiunea de împădurire, doar că a trecut ceva timp de la pariciparea propriu-zisă a acestora la impadurire până la apariţia materialelor despre voluntarii şi voluntariatul lor de la Tăşuleasa.
Dragoş Bucurenci şi-a focalizat atenţia asupra voluntarilor de la Tăşuleasa şi asupra acţiunii de împădurire desfăşurată între 2 şi 6 octombrie la Poiana Negri. Reportajul său despre acest subiect a fost difuzat pe postul Realitatea TV şi poate fi vizualizat la adresa http://www.realitatea.net/playlive2.php?file=20071013_1134_347.flv&emisiuni=1&titlulive=România Verde
Studioul teritorial al Televiziunii Române de la Cluj a realizat un documentar despre voluntariat, pornind de la activităţile Asociaţiei Tăşuleasa Social. Acesta poate fi vizualizat la adresa http://212.54.100.83/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2007-10-13-15-20.flv&name=INTERNA%C5%A2IONAL%20%C3%8EN%20DIRECT
luni, 22 octombrie 2007
marți, 9 octombrie 2007
Verde 003 – Împădurirea de la Poiana Negri
Mă încearcă simultan două stări contradictorii legate de acest eveniment desfăşurat între 2 şi 6 octombrie 2007 in organizarea Asociaţiei Tăşuleasa Social, cu sprijinul Salvati Delta Dunarii- AC, şi anume: mândria si ruşinea. Mândria de a fi unul din cei 75 de voluntari români şi germani care au contribuit la consolidarea spiritului Tăşulesei prin participarea efectivă la organizarea şi desfăşurarea plantării a 10000 puieţi de molid în zona Dorna Candrenilor-jud Suceava ( pe raza localităţii Poiana Negri). Ruşinea ce mă încearcă nu este a mea ci este ruşinea pe care ar trebui să o aibă oricare din cei şaizeci şi ceva de ziarişti prezenţi la faţa locului care nu au pomenit nici un cuvant despre cei care s-au implicat efectiv in acest eveniment, mulţumindu-se să “politizeze” prezenţa Preşedintelui Băsescu în ultima zi a acţiunii. Ba mai mult, unii ziarişti şi chiar o agenţie de presă au afirmat că Preşedintele ar fi participat la doua acţiuni de împădurire distincte ( la Poiana Negri si la Tăşuleasa) , fără să depună nici cel mai mic efort pentru a se informa corect despre evenimet si organizatori şi participanţi.
Mai mult decât evident a fost faptul că jurnaliştii prezenţi la acest eveniment nu au venit pentru a relata obiectiv despre acesta, ci au venit pentru a “vâna” orice posibil derapaj de limbaj al preşedintelui, pe care din motive absolute puerile îl consideră spumos şi relevant.
Din punctul meu de vedere, nici unul din jurnaliştii veniti la faţa locului în scopuri profesionale nu primesc nota de trecere. E inadmisibil ca NICIUN JURNALIST să nu prezinte cel puţin la modul general scopul acestui eveniment si cine sunt in mod real persoanele care au organizat si care s-au implicat in transpunerea în practică a acestui proiect. La fel de strigător la cer e faptul că NICIUN JURNALIST PREZENT la faţa locului nu a considerat ca fiind relevantă prezentarea datelor reale despre situaţia pădurilor din România. Şi în aceste condiţii …cât de legitimă e întrebarea următoare: Atunci pentru ce mama dracului au mai venit atâţia jurnalişti la Poiana Negri şi mai apoi la Tăşuleasa? Doar ca sa mănânce şi să aibă o ieşire în natură în preajma Preşedintelui? RUŞINE SǍ VǍ FIE ! Aţi demonstrate că sunteti “ PROFESIONIŞTI “ PROFUND AMATORI în ale jurnalisticii. Tocmai aţi ratat excelenta ocazie de a prezenta profesionist un eveniment cu adevărat important.
La polul opus sunt căteva din persoanele carea au înţeles exact importanţa acestui eveniment şi carea au dovedit că dincolo de statutul socio-economic sau de recunoaşterea socio-culturală de care se bucură, pot să se încline cu recunoştinţă în faţa acelora care au fost motorul acestui eveniment. Nici nu ştiu cu cine să încep mai întăi.
Probabil că cel mai potrivit ar fi să încep cu reprezentantul companiei care a sprijinit financiar acest eveniment, fără de care ar fi fost cu mult mai greu să se realizeze acest proiect. Nu menţionez numele companiei pe care o reprezintă pentru că nu vreau să fiu acuzat că fac reclamă gratuită acestei companii, care fie vorba între noi - mi-a câstigat respectul şi aprecierea pentru deschiderea arătată către acest gen de proiecte.
Înainte de a-i spune numele vreau să vă relatez cum l-am cunoscut pe acest om. Eram în ultima zi la plantările de la Poiana Negri. Imediat după ce m-am apucat să fac gropile în care urmau să fie plantaţi unii din ultimii 2000 de molizi , s-au apropiat de mine două persoane. Un barbat si o femeie ce păreau să fie îndrăgostiţi unul de altul nebuneşte. Şi nu numai că păreau, chiar erau.
Am început să le zâmbesc înţelegător. Atunci el m-a întrebat dacă pot să îl învăţ cum se plantează un copăcel. Bineînţeles că i-am arătat şi apoi mi-a cerut să îi dau săpăliga cu care făceam gropi. Apoi , plin de elan a început să facă gropi şi să planteze molizi împreună cu iubita lui.sub supravegherea mea. Ulterior aveam să aflu că sunt soţ şi soţie. După vreun sfert de oră s-a apropiat o echipă de televiziune care i-au luat un interviu. Rămăsesem blocat când am realizat cine e persoana pe care o învăţasem cum să planteze molizi şi cât era de lipsită de aere de vedetă sau de om important, în ciuda statutului său . Pot sa spun ca el este “creierul” financiar al unei companii imense, cu cifra de afaceri de sute de milioane de euro in România, companie care este susţinătoarea acestui proiect.
Numele lui este Mircea Ţiplea.
Ulterior, după ce ne-am întors la campusul de la Tăşuleasa, familia Ţiplea a plantat din nou nişte molizi pe terenul acestui campus pentru a permanentiza legătura cu această organizaţie şi pentru a avea cel puţin un motiv de a reveni periodic la Tăşuleasa.
În numele meu personal şi în numele tuturor voluntarilor prezenţi la acest eveniment vă mulţumesc cu recunoştinţă domnule Ţiplea pentru prezenţa dumneavoastră fizica, spirituală şi financiară alături de Asociaţia Tăşuleasa Social.
Cea de-a doua persoană căreia vreau să îi mulţumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru Tăşuleasa este Cătălin Ştefănescu- realizatorul emisiunii Garantat 100% pentru că a fost cel care a făcut posibilă începerea unei colaborări excelente între Asociaţia Tăşuleasa Social si Salvaţi Delta Dunării- AC.
Fără a fi cu nimic mai prejos decăt Cătalin Ştefănescu, îi mulţumesc şi domnului Marcel Iureş care nu numai că este “naşul”acestui proiect dar este si un adevărat promotor al mesajului Asociaţiei Tăşuleasa Social , nu numai în ţară ci şi în străinătate.
Domnule Marcel Iureş, de abia aştept ca anul viitor să îl aduceţi pe Johnny Deep si pe Van Morisson, aşa cum aţi promis şi cum suntem siguri că se va întâmpla.
Despre Dragoş Bucurenci pot spune că a fost mai mult decăt activ la Tăşuleasa şi că s-a implicat în desfăşurarea evenimentului la fel ca şi oricare alt voluntar. Pe undeva m-a surprins participarea lui la sedinţa ţinută de Alin cu noi( rockerii voluntari), in penultima seara cu mult după ora 21.00.
M-a uns la inima faptul că lăsând la o parte statutul său de jurnalist destul de cunoscut si cel de Director la Salvaţi Delta Dunării – AC, ne-a mulţumit din inimă tuturor celor implicaţi, in lipsa camerelor de luat vederi. A fost un moment emoţionant în care am realizat cu toţii că, fiind implicaţi altruist în acest proiect, am realizat cu adevărat ceva : am reuşit să câştigăm respectul şi simpatia unor personalităţi importante care s-au transformat ulterior în promotorii mesajului Tăşulesei.
Aş fi nedrept dăcă nu aş scrie căteva cuvinte şi despre prietenii noştrii din Nurnberg- Germania.
Fiecare din ei este o persoană cu adevărat specială . Nici nu pot să fac vreo ierarhie în care să îi clasific, dar voi spune căte un cuvând despre fiecare .
Robert este specialistul german în silvicultură care ne-a făcut să înţelegem şi să vizualizăm concret care sunt rolurile pădurii si ce se întâmplă dacă pădurea dispare.
Ce se întâmplă cu vietăţile care depind într-un mod sau altul de existenţa copacilor din pădure sau cum se păstrează sau nu echilibrul ecologic in urma defrişărilor de pădure, nu mai este o enigmă pentru noi datorită acestui om.
Roland este un adevărat supravieţuitor în orice condiţii. Am avut ocazia să mă conving despre bagajul lui imens de cunoştinţe şi aptitudini în domeniile cele mai diverse, începând cu cele legate de supravieţuire într-un mediu mai puţin prietenos şi terminând cu dulgheria şi arta culinară.
Apropos de asta ... mamă mamăăăăăăăă...ce bună a fost friptura de purcel la proţap.
Eva este o tânără profesoară de limba engleză si de limba germană , venită pentru prima oară , din Nurnberg, alături de un grup de eleve de colegiu, pentru a participa la împădurire.
Deşi a fost pentru prima oară la Tăşuleasa s-a îndrăgostit iremediabil de locul acesta şi de oamenii care au făcut ca acest proiect să prindă viaţă.
Persoana care m-a impresionat cel mai mult dintre voluntarii germani a fost Christine (Chrissy ).
Fata asta nu este pentru prima oară în Romănia ca voluntar . A venit de foarte multe ori şi dacă la început nu ştia nici o boabă de limba română acum vorbeşte foarte bine. În privinţa capacităţi de muncă Chrissy depăşeşte orice aşteptare. Ca idee , după ce in penultima zi s-a trezit de la ora 5 dimineaţa si a muncit pe rupte pănă la ora 1 noaptea, în ultima zi s-a trezit la ora 5 fără un sfert si a muncit ca o eroină pănă la ora 23.30. Ce credeţi că a făcut după această oră? Credeţi că s-a dus la somn frântă de oboseală? Nu ! S-a urcat la volan si a plecat împreună cu alţi 7 voluntari către Germania. Trebuiau sa ajungă cu toţii acolo în mai puţin de 17 ore. Pentru toţi voluntarii români Chrissy a fost si este un model de angajament si eficienţă. Mă simt onorat că am cunoscut această persoană absolut minunată şi că pot să afirm că îmi este prietenă.
Chrissy îţi mulţumesc pentru că ai fost sufletul echipei germane şi că ne-ai aratăt ce înseamnă să fi voluntar cu adevărat. Deşi poate părea că e mult spus, mi-ai intrat la inimă şi de abia aştept să ne revedem la următorul proiect al Tăşulesei.
Una din prezenţele cele mai discrete dar foarte importante a fost cea a lui Cosmin Bumbuţ.
Fotografiile făcute de el în toate momentele importante ale acestui eveniment precum şi peisajele surprinse au stârnit admiraţia noastră.
Şi ca un adevărat prieten, ne-a oferit absolut tuturor voluntarilor câte o fotografie profesională în care eram surprinşi în diverse momente ale activităţilor din acest proiect. Pentru asta şi pentru implicarea în proiect Cosmin a devenit un prieten drag voluntarilor de la Tăşuleasa.
Oh...dacă ar fi să încerc să îi prezint pe fiecare din “rockerii” voluntari nu as mai termina nici mâine de scris. Aşa că mă voi limita să vă spun că mă bucur că îmi sunteţi prieteni şi că am reuşit să creăm o atmosferă absolut fantastică , pe care nu o poate înţelege cineva care nu a fost acolo. Mă bucur ca am dat-o în geacă împreună!
Intenţionat am lăsat la urmă nucleul de prieteni care a muncit aproape un an de zile ca acest proiect să devină realitate.
Ţie Paul nu pot să îţi spun decăt că prin talentul tău de a modela pământul, culorile şi oamenii, ai reuşit sa prezinţi în modul cel mai plastic cu putiinţă ce se întâmplă dacă pădurea dispare. Si asta e un lucru mare.
Ana e Directorul Executiv al Asociaţiei Tăşuleasa Social şi e cea care a fost prezentă peste tot. Şi la primirea şi organizarea voluntarilor, la sosirea jurnaliştilor, a vip-urilor, la împădurire şi în faţa microfoanelor .
Huh...momentul cel mai greu dar şi cel mai fain pentru mine este să vi-l prezint pe acest Cavaler- pe singurul membru de religie Creştin Ortodoxă din Ordinul Cavalerilor Ioaniţi.
Numele lui este Alin Ulhmann Uşeriu. E greu de descris spiritul său liber, ca al unui mustang. Într-una din discuţiile noastre de la sfârşit de august îmi spunea că pe vremuri a vrut să se facă haiduc. Să aiba un cal cu care să cutreiere pădurile, ca să simtă că trăieşte cu adevărat. E un om care a umblat mult prin lume şi care a trăit experienţe din cele mai variate. Şi toate acestea şi-au lasat amprenta asupra profilului său . E genul de om care se implică total într-o acţiune şi care nu acceptă compromisuri de dragul compromisului. Caracterul său e viguros şi se vede cu ochiul liber altoirea spiritului germanic pe radacini româneşti. Stie să stârnească oamenii- în sensul bun, şi să îi facă să gândească şi să conştientizeze importanţa angajamentelor asumate . E atipic pentru societatea românească atât de blazată şi de fatalistă. E ciudat pentru mulţi pentru că are coloană vertebrală , că ştie ce face şi că face bine absolut tot ce iniţiază.
Sper să nu crezi dragă Alin că am exagerat cu cele spuse mai sus despre tine.Mai sper sa nu te fi supărat prea tare că am dezvăluit aici cum eşti tu cu adevărat.
Despre “rockerii”cu acte în regulă sau despre cei aspiranţi voi scrie altădată, pentru că sunt multe tare de spus şi fiecare dintre acestia e special în felul său.
Până data viitoare , când o dăm în geacă cu toţii iar...
Numai bine
Iosif
Mai mult decât evident a fost faptul că jurnaliştii prezenţi la acest eveniment nu au venit pentru a relata obiectiv despre acesta, ci au venit pentru a “vâna” orice posibil derapaj de limbaj al preşedintelui, pe care din motive absolute puerile îl consideră spumos şi relevant.
Din punctul meu de vedere, nici unul din jurnaliştii veniti la faţa locului în scopuri profesionale nu primesc nota de trecere. E inadmisibil ca NICIUN JURNALIST să nu prezinte cel puţin la modul general scopul acestui eveniment si cine sunt in mod real persoanele care au organizat si care s-au implicat in transpunerea în practică a acestui proiect. La fel de strigător la cer e faptul că NICIUN JURNALIST PREZENT la faţa locului nu a considerat ca fiind relevantă prezentarea datelor reale despre situaţia pădurilor din România. Şi în aceste condiţii …cât de legitimă e întrebarea următoare: Atunci pentru ce mama dracului au mai venit atâţia jurnalişti la Poiana Negri şi mai apoi la Tăşuleasa? Doar ca sa mănânce şi să aibă o ieşire în natură în preajma Preşedintelui? RUŞINE SǍ VǍ FIE ! Aţi demonstrate că sunteti “ PROFESIONIŞTI “ PROFUND AMATORI în ale jurnalisticii. Tocmai aţi ratat excelenta ocazie de a prezenta profesionist un eveniment cu adevărat important.
La polul opus sunt căteva din persoanele carea au înţeles exact importanţa acestui eveniment şi carea au dovedit că dincolo de statutul socio-economic sau de recunoaşterea socio-culturală de care se bucură, pot să se încline cu recunoştinţă în faţa acelora care au fost motorul acestui eveniment. Nici nu ştiu cu cine să încep mai întăi.
Probabil că cel mai potrivit ar fi să încep cu reprezentantul companiei care a sprijinit financiar acest eveniment, fără de care ar fi fost cu mult mai greu să se realizeze acest proiect. Nu menţionez numele companiei pe care o reprezintă pentru că nu vreau să fiu acuzat că fac reclamă gratuită acestei companii, care fie vorba între noi - mi-a câstigat respectul şi aprecierea pentru deschiderea arătată către acest gen de proiecte.
Înainte de a-i spune numele vreau să vă relatez cum l-am cunoscut pe acest om. Eram în ultima zi la plantările de la Poiana Negri. Imediat după ce m-am apucat să fac gropile în care urmau să fie plantaţi unii din ultimii 2000 de molizi , s-au apropiat de mine două persoane. Un barbat si o femeie ce păreau să fie îndrăgostiţi unul de altul nebuneşte. Şi nu numai că păreau, chiar erau.
Am început să le zâmbesc înţelegător. Atunci el m-a întrebat dacă pot să îl învăţ cum se plantează un copăcel. Bineînţeles că i-am arătat şi apoi mi-a cerut să îi dau săpăliga cu care făceam gropi. Apoi , plin de elan a început să facă gropi şi să planteze molizi împreună cu iubita lui.sub supravegherea mea. Ulterior aveam să aflu că sunt soţ şi soţie. După vreun sfert de oră s-a apropiat o echipă de televiziune care i-au luat un interviu. Rămăsesem blocat când am realizat cine e persoana pe care o învăţasem cum să planteze molizi şi cât era de lipsită de aere de vedetă sau de om important, în ciuda statutului său . Pot sa spun ca el este “creierul” financiar al unei companii imense, cu cifra de afaceri de sute de milioane de euro in România, companie care este susţinătoarea acestui proiect.
Numele lui este Mircea Ţiplea.
Ulterior, după ce ne-am întors la campusul de la Tăşuleasa, familia Ţiplea a plantat din nou nişte molizi pe terenul acestui campus pentru a permanentiza legătura cu această organizaţie şi pentru a avea cel puţin un motiv de a reveni periodic la Tăşuleasa.
În numele meu personal şi în numele tuturor voluntarilor prezenţi la acest eveniment vă mulţumesc cu recunoştinţă domnule Ţiplea pentru prezenţa dumneavoastră fizica, spirituală şi financiară alături de Asociaţia Tăşuleasa Social.
Cea de-a doua persoană căreia vreau să îi mulţumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru Tăşuleasa este Cătălin Ştefănescu- realizatorul emisiunii Garantat 100% pentru că a fost cel care a făcut posibilă începerea unei colaborări excelente între Asociaţia Tăşuleasa Social si Salvaţi Delta Dunării- AC.
Fără a fi cu nimic mai prejos decăt Cătalin Ştefănescu, îi mulţumesc şi domnului Marcel Iureş care nu numai că este “naşul”acestui proiect dar este si un adevărat promotor al mesajului Asociaţiei Tăşuleasa Social , nu numai în ţară ci şi în străinătate.
Domnule Marcel Iureş, de abia aştept ca anul viitor să îl aduceţi pe Johnny Deep si pe Van Morisson, aşa cum aţi promis şi cum suntem siguri că se va întâmpla.
Despre Dragoş Bucurenci pot spune că a fost mai mult decăt activ la Tăşuleasa şi că s-a implicat în desfăşurarea evenimentului la fel ca şi oricare alt voluntar. Pe undeva m-a surprins participarea lui la sedinţa ţinută de Alin cu noi( rockerii voluntari), in penultima seara cu mult după ora 21.00.
M-a uns la inima faptul că lăsând la o parte statutul său de jurnalist destul de cunoscut si cel de Director la Salvaţi Delta Dunării – AC, ne-a mulţumit din inimă tuturor celor implicaţi, in lipsa camerelor de luat vederi. A fost un moment emoţionant în care am realizat cu toţii că, fiind implicaţi altruist în acest proiect, am realizat cu adevărat ceva : am reuşit să câştigăm respectul şi simpatia unor personalităţi importante care s-au transformat ulterior în promotorii mesajului Tăşulesei.
Aş fi nedrept dăcă nu aş scrie căteva cuvinte şi despre prietenii noştrii din Nurnberg- Germania.
Fiecare din ei este o persoană cu adevărat specială . Nici nu pot să fac vreo ierarhie în care să îi clasific, dar voi spune căte un cuvând despre fiecare .
Robert este specialistul german în silvicultură care ne-a făcut să înţelegem şi să vizualizăm concret care sunt rolurile pădurii si ce se întâmplă dacă pădurea dispare.
Ce se întâmplă cu vietăţile care depind într-un mod sau altul de existenţa copacilor din pădure sau cum se păstrează sau nu echilibrul ecologic in urma defrişărilor de pădure, nu mai este o enigmă pentru noi datorită acestui om.
Roland este un adevărat supravieţuitor în orice condiţii. Am avut ocazia să mă conving despre bagajul lui imens de cunoştinţe şi aptitudini în domeniile cele mai diverse, începând cu cele legate de supravieţuire într-un mediu mai puţin prietenos şi terminând cu dulgheria şi arta culinară.
Apropos de asta ... mamă mamăăăăăăăă...ce bună a fost friptura de purcel la proţap.
Eva este o tânără profesoară de limba engleză si de limba germană , venită pentru prima oară , din Nurnberg, alături de un grup de eleve de colegiu, pentru a participa la împădurire.
Deşi a fost pentru prima oară la Tăşuleasa s-a îndrăgostit iremediabil de locul acesta şi de oamenii care au făcut ca acest proiect să prindă viaţă.
Persoana care m-a impresionat cel mai mult dintre voluntarii germani a fost Christine (Chrissy ).
Fata asta nu este pentru prima oară în Romănia ca voluntar . A venit de foarte multe ori şi dacă la început nu ştia nici o boabă de limba română acum vorbeşte foarte bine. În privinţa capacităţi de muncă Chrissy depăşeşte orice aşteptare. Ca idee , după ce in penultima zi s-a trezit de la ora 5 dimineaţa si a muncit pe rupte pănă la ora 1 noaptea, în ultima zi s-a trezit la ora 5 fără un sfert si a muncit ca o eroină pănă la ora 23.30. Ce credeţi că a făcut după această oră? Credeţi că s-a dus la somn frântă de oboseală? Nu ! S-a urcat la volan si a plecat împreună cu alţi 7 voluntari către Germania. Trebuiau sa ajungă cu toţii acolo în mai puţin de 17 ore. Pentru toţi voluntarii români Chrissy a fost si este un model de angajament si eficienţă. Mă simt onorat că am cunoscut această persoană absolut minunată şi că pot să afirm că îmi este prietenă.
Chrissy îţi mulţumesc pentru că ai fost sufletul echipei germane şi că ne-ai aratăt ce înseamnă să fi voluntar cu adevărat. Deşi poate părea că e mult spus, mi-ai intrat la inimă şi de abia aştept să ne revedem la următorul proiect al Tăşulesei.
Una din prezenţele cele mai discrete dar foarte importante a fost cea a lui Cosmin Bumbuţ.
Fotografiile făcute de el în toate momentele importante ale acestui eveniment precum şi peisajele surprinse au stârnit admiraţia noastră.
Şi ca un adevărat prieten, ne-a oferit absolut tuturor voluntarilor câte o fotografie profesională în care eram surprinşi în diverse momente ale activităţilor din acest proiect. Pentru asta şi pentru implicarea în proiect Cosmin a devenit un prieten drag voluntarilor de la Tăşuleasa.Oh...dacă ar fi să încerc să îi prezint pe fiecare din “rockerii” voluntari nu as mai termina nici mâine de scris. Aşa că mă voi limita să vă spun că mă bucur că îmi sunteţi prieteni şi că am reuşit să creăm o atmosferă absolut fantastică , pe care nu o poate înţelege cineva care nu a fost acolo. Mă bucur ca am dat-o în geacă împreună!
Intenţionat am lăsat la urmă nucleul de prieteni care a muncit aproape un an de zile ca acest proiect să devină realitate.
Ţie Paul nu pot să îţi spun decăt că prin talentul tău de a modela pământul, culorile şi oamenii, ai reuşit sa prezinţi în modul cel mai plastic cu putiinţă ce se întâmplă dacă pădurea dispare. Si asta e un lucru mare.
Ana e Directorul Executiv al Asociaţiei Tăşuleasa Social şi e cea care a fost prezentă peste tot. Şi la primirea şi organizarea voluntarilor, la sosirea jurnaliştilor, a vip-urilor, la împădurire şi în faţa microfoanelor .
Huh...momentul cel mai greu dar şi cel mai fain pentru mine este să vi-l prezint pe acest Cavaler- pe singurul membru de religie Creştin Ortodoxă din Ordinul Cavalerilor Ioaniţi.
Numele lui este Alin Ulhmann Uşeriu. E greu de descris spiritul său liber, ca al unui mustang. Într-una din discuţiile noastre de la sfârşit de august îmi spunea că pe vremuri a vrut să se facă haiduc. Să aiba un cal cu care să cutreiere pădurile, ca să simtă că trăieşte cu adevărat. E un om care a umblat mult prin lume şi care a trăit experienţe din cele mai variate. Şi toate acestea şi-au lasat amprenta asupra profilului său . E genul de om care se implică total într-o acţiune şi care nu acceptă compromisuri de dragul compromisului. Caracterul său e viguros şi se vede cu ochiul liber altoirea spiritului germanic pe radacini româneşti. Stie să stârnească oamenii- în sensul bun, şi să îi facă să gândească şi să conştientizeze importanţa angajamentelor asumate . E atipic pentru societatea românească atât de blazată şi de fatalistă. E ciudat pentru mulţi pentru că are coloană vertebrală , că ştie ce face şi că face bine absolut tot ce iniţiază.
Sper să nu crezi dragă Alin că am exagerat cu cele spuse mai sus despre tine.Mai sper sa nu te fi supărat prea tare că am dezvăluit aici cum eşti tu cu adevărat.
Despre “rockerii”cu acte în regulă sau despre cei aspiranţi voi scrie altădată, pentru că sunt multe tare de spus şi fiecare dintre acestia e special în felul său.
Până data viitoare , când o dăm în geacă cu toţii iar...
Numai bine
Iosif
marți, 25 septembrie 2007
Un experiment de o oră
Un experiment de o oră
După două săptămâni de calvar în care am alergat dintr-un spital în altul, de la Bucureşti la Cluj şi retur, după ce am asistat la naşterea , decesul şi funeraliile propriului meu băieţel (Rareş) , simţeam nevoia de a ieşi in natură ca să fiu singur cu mine însumi , să îmi limpezesc gândurile, şi ca să îmi regăsesc forţele necesare pentru continuarea şi finalizarea proiectelor în care sunt implicat. Aşa că ieri dupa-amiază am mers până in Parcul Herăstrău.
O bună bucată de timp m-am plimbat fără o ţintă precisă dar la un moment dat s-a întâmplat ceva: am ajuns lângă nişte stejari sub care era plin de ghindă. M-am gandit ca e păcat că toată această ghinda să fie măturată de către firma care asigură curăţenia parcului, pt ca apoi să fie aruncată la gunoi. Aşa că m-am apucat să o strang într-o sacoşă pe care o aveam la mine.
Mi-am propus să strang ghindă doar o singură oră, apoi să merg acasă sa o cântăresc şi să număr câte bucăţi am strâns. Zis şi făcut: într-o oră am strâns singur 4 kilograme si jumatate de ghindă, ceea ce înseamnă 990 de bucăţi.
Nu zic ca din cele 990 de ghinzi vor răsări 990 de puieţi de stejar, dar daca vor ieşi chiar si numai 500 de puieţi din ghinda stransă de mine voi fi multumit. Şi dacă ţinem cont ca 1000 de bucăţi de puieţi de stejar costă la ROMSILVA cam 450 RON plus TVA, inseamnă că economia făcută de mine e undeva peste 250 RON. E mult sau e puţin? Pentru o oră de muncă cred că e bine. Dacă as munci 8 ore pe zi la străns de ghindă aş face o economie de minim 2000 RON (intr-o singura zi!) şi aş putea să plantez cu puieţii rezultaţi minim 1 hectar de pădure ( in situaţia cea mai pesimistă)si maxim 1,6 hectare de pădure de stejar. Şi asta fără să scot un leu din buzunar ci doar contribuind cu munca fizică.
Mâine şi poimâine nu voi face altceva decât să străng ghindă , care va ajunge în pământ în toamna aceasta sau în primăvara viitoare.
Repet aici ceea ce i-am spus unui prieten in ultimele două zile : fiecare lucrur trebuie făcut la timpul lui, iar amânările nu sunt productive.
Pentru a avea un mediu si o climă echilibrată în România sunt necesare a fi împădurite peste 3.140.000 hectare de teren in maxim 20 de ani, in timp ce sporul suprafeţelor împădurite este REAL NEGATIV. Aşa că… ieşiţi din case , mergeti prin parcuri sau prin păduri şi străngeţi seminţele viitoarelor noastre păduri. Timpul nu mai e îndurător cu noi.
După două săptămâni de calvar în care am alergat dintr-un spital în altul, de la Bucureşti la Cluj şi retur, după ce am asistat la naşterea , decesul şi funeraliile propriului meu băieţel (Rareş) , simţeam nevoia de a ieşi in natură ca să fiu singur cu mine însumi , să îmi limpezesc gândurile, şi ca să îmi regăsesc forţele necesare pentru continuarea şi finalizarea proiectelor în care sunt implicat. Aşa că ieri dupa-amiază am mers până in Parcul Herăstrău.
O bună bucată de timp m-am plimbat fără o ţintă precisă dar la un moment dat s-a întâmplat ceva: am ajuns lângă nişte stejari sub care era plin de ghindă. M-am gandit ca e păcat că toată această ghinda să fie măturată de către firma care asigură curăţenia parcului, pt ca apoi să fie aruncată la gunoi. Aşa că m-am apucat să o strang într-o sacoşă pe care o aveam la mine.
Mi-am propus să strang ghindă doar o singură oră, apoi să merg acasă sa o cântăresc şi să număr câte bucăţi am strâns. Zis şi făcut: într-o oră am strâns singur 4 kilograme si jumatate de ghindă, ceea ce înseamnă 990 de bucăţi.
Nu zic ca din cele 990 de ghinzi vor răsări 990 de puieţi de stejar, dar daca vor ieşi chiar si numai 500 de puieţi din ghinda stransă de mine voi fi multumit. Şi dacă ţinem cont ca 1000 de bucăţi de puieţi de stejar costă la ROMSILVA cam 450 RON plus TVA, inseamnă că economia făcută de mine e undeva peste 250 RON. E mult sau e puţin? Pentru o oră de muncă cred că e bine. Dacă as munci 8 ore pe zi la străns de ghindă aş face o economie de minim 2000 RON (intr-o singura zi!) şi aş putea să plantez cu puieţii rezultaţi minim 1 hectar de pădure ( in situaţia cea mai pesimistă)si maxim 1,6 hectare de pădure de stejar. Şi asta fără să scot un leu din buzunar ci doar contribuind cu munca fizică.
Mâine şi poimâine nu voi face altceva decât să străng ghindă , care va ajunge în pământ în toamna aceasta sau în primăvara viitoare.
Repet aici ceea ce i-am spus unui prieten in ultimele două zile : fiecare lucrur trebuie făcut la timpul lui, iar amânările nu sunt productive.
Pentru a avea un mediu si o climă echilibrată în România sunt necesare a fi împădurite peste 3.140.000 hectare de teren in maxim 20 de ani, in timp ce sporul suprafeţelor împădurite este REAL NEGATIV. Aşa că… ieşiţi din case , mergeti prin parcuri sau prin păduri şi străngeţi seminţele viitoarelor noastre păduri. Timpul nu mai e îndurător cu noi.
vineri, 7 septembrie 2007
Despre hoti, politicieni, mafioti, tonti ; despre bunii crestini , respectul pentru padure si perspectiva viitorului
Daca vreti sa aveti si o alta perspectiva asupra furturilor de lemn din paduri, asupra bunelor intentii ale oamenilor politici- indiferent daca sunt din administratia publica locala sau "de la Centru"- sau daca vreti sa va lamuriti cam care este situatia ce ne asteapta in viitorul foarte apropiat, dati un click aici
Nu sunt nici pompierul de serviciu si nici trompeta nu stiu carui interes economic si tocmai de aceea imi permit sa va spun, tuturor celor care ati ajuns pe pagina asta, aduceti-va contributia personala la impadurirea acestei tari, daca vreti sa vedeti si peste 10-20-30 de ani dimineti ca cele din fotografiile de mai jos.
Acum ca e toamna , intr-una din plimbarile voastre la sfarsit de saptamana mergeti prin padure. Strangeti ghinda, jir sau conuri de brad pe care apoi sa le puneti in pamant in locurile in care credeti ca e mai multa nevoie de copaci. Nu va poate obliga nimeni mai mult decat viitorul pe care il vreti pentru voi si pentru copii vostrii. Daca vreti mai multe sfaturi despre cum sa puteti sa va aduceti contributia la dumneavoastra la impadurirea Romaniei sau daca vreti sa impartasiti din experienta pe care o aveti in protectia mediului si/sau in domeniul silvic intrati aici . Astept cu interes sa va implicati activ in acest gen de actiuni.
Nu sunt nici pompierul de serviciu si nici trompeta nu stiu carui interes economic si tocmai de aceea imi permit sa va spun, tuturor celor care ati ajuns pe pagina asta, aduceti-va contributia personala la impadurirea acestei tari, daca vreti sa vedeti si peste 10-20-30 de ani dimineti ca cele din fotografiile de mai jos.
Acum ca e toamna , intr-una din plimbarile voastre la sfarsit de saptamana mergeti prin padure. Strangeti ghinda, jir sau conuri de brad pe care apoi sa le puneti in pamant in locurile in care credeti ca e mai multa nevoie de copaci. Nu va poate obliga nimeni mai mult decat viitorul pe care il vreti pentru voi si pentru copii vostrii. Daca vreti mai multe sfaturi despre cum sa puteti sa va aduceti contributia la dumneavoastra la impadurirea Romaniei sau daca vreti sa impartasiti din experienta pe care o aveti in protectia mediului si/sau in domeniul silvic intrati aici . Astept cu interes sa va implicati activ in acest gen de actiuni.
Despre catastrofe naturale
Motto : " IARTA-I DOAMNE, CA STIU CE FAC " ?
Ma uitam zilele astea prin presa de la noi despre modul cum sunt relatate evenimentele legate de "capriciile naturii" din Moldova. Dupa ce ca asta vara nu aveau apa nici macar de baut, moldovenilor le-a fost furnizata ratia de apa de ploaie pentru cateva luni de zile in doar cateva minute. E doar un capriciu al naturii sau e o consecinta fireasca la dezinteresul cronic pentru starea mediului ambiant? Inclin sa cred ca eterna si fascinanta durere in cot, pe care o manifesta marea majoritate a populatiei de la noi in frunte cu aproape toti politicienii, nu putea sa aiba alte consecinte.
Saptamana trecuta am fost alaturi de Tasuleasa Social in cateva locatii din Romania unde am putut sa vad si locuri in care imi venea sa plang din cauza a ceea ce vedeam, dar si locuri absolut superbe in care mana omului nu prea si-a facut simtita prezenta.
In apropiere de Dornisoara am vazut , stupefiat si stupefiant, o adevarata CRIMA ECOLOGICA: 300.000 (treisutedemii) de metri cubi de lemn pusi la pamant de o singura furtuna:
Ceea ce vedeti mai sus este efectul fenomenului numit de localnicii din zona "drujba batrana". In ce consta acest fenomen? Pai... niste oameni cu carte multa si cu puterea lor in pix...in pixul ala cu care semneaza autorizatiile de defrisare... aproba defrisarea unei portiuni de padure (parchet in denumirea de specialitate) , tocmai in zona sau in zonele de rezistenta maxima a/ale padurii, astfel incat la prima furtuna mai mult sau mai putin puternica sa asistam la o sinistra prabusire de arbori, in mod similar cu cazutul pieselor de domino. Trebuie sa fim onesti si sa recunosteam ca nu e de ici de colo sa "programezi" ca numai la o singura furtuna sa iti pice jos peste 300.000 (treisutemii) de metri cubi de lemn. Un adevarat profesionist e cel care a aprobat respectivele lucrari in parchetul in cauza.
ma intreb si eu ca prostul... dar pe cand ne va fi dat sa il vedem pe respectivul profesionist si la Parchet? Nu.. nu la ala din padure ci la ala unde se instrumenteaza cauze penale. E posibil ca el sa scape doar invocand un capriciu al vremii?
Daca suntem oameni rezonabili...capabili sa analizam datele la rece, sec si fara patima... punem si o intrebare de doi lei, ca sa fie tot tacamul complet:
Cum se explica ca respectiva furtuna a facut pagube doar acolo, iar la vreo 2 km de locul respectiv , in Rezervatia Calimani, nu au cazut copaci ? Este asta o dovada?
In concluzie..sunt genul asta de fenomene... CATASTROFE NATURALE? Parerea mea e ca ne confruntam cu CRIME ECOLOGICE iar vinovatii trebuie sa ajunga acolo unde le e locul: dupa gratii!
vineri, 17 august 2007
Doru Stanculescu
Padurea are cam aceeasi soarta ca cea descrisa in cantecul asta al lui Doru Stanculescu:
joi, 16 august 2007
miercuri, 15 august 2007
Ce spunea J.F.K. ?
Parca spunea ceva de genul..."nu te intreba ce poate face tara pentru tine ci ce poti face tu pentru tara".
Am descoperit zilelel trecute o organizatie cu adevarat interesanta si care merita sa fie sprijinita din plin de oricare dintre noi: Asociatia Tasuleasa Social din Bistrita.
Intrati pe www.tasuleasasocial.ro si sprijiniti aceasta asociatie neguvernamentala cu tot ceea ce puteti.
In ceea ce ma priveste pe mine si pe bunul meu prieten Valentin Vlad ( de pe grupul http://groups.yahoo.com/group/Anti_Poluare_Romania/ )...noi vom participa la stagiul de pregatire ecologica de la sfarsitul lunii august 2007.
Va asteptam sa va alaturati noua.
Iosif KISS
0723 951302
Am descoperit zilelel trecute o organizatie cu adevarat interesanta si care merita sa fie sprijinita din plin de oricare dintre noi: Asociatia Tasuleasa Social din Bistrita.
Intrati pe www.tasuleasasocial.ro si sprijiniti aceasta asociatie neguvernamentala cu tot ceea ce puteti.
In ceea ce ma priveste pe mine si pe bunul meu prieten Valentin Vlad ( de pe grupul http://groups.yahoo.com/group/Anti_Poluare_Romania/ )...noi vom participa la stagiul de pregatire ecologica de la sfarsitul lunii august 2007.
Va asteptam sa va alaturati noua.
Iosif KISS
0723 951302
marți, 14 august 2007
Incep sa se miste si autoritatile
Ministrul Agriculturii Decebal Traian Remes este oficialul care printre altele raspunde si de sectorul Silviculturii.
Mai jos reproduc un articol de pe site-ul www.stirilocale.ro
"Lucrari de impadurire in sudul tarii
06 August 2007
Ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale, Decebal Traian Remes, a declarat duminica, la Drobeta-Turnu Severin, la o intalnire cu reprezentantii autoritatilor locale, ca 12% din suprafata terenurilor agricole situate in sudul tarii vor fi impadurite, incepand din toamna anului 2007, transmite corespondentul ROMPRES.
Potrivit ministrului agriculturii, masura, prevazuta in strategia Guvernului de combatere a desertificarii solului, este impusa de schimbarile factorilor climaterici ce influenteaza mediul si culturile agricole.
"Atat in zonele riverane Dunarii, cat si cele cuprinse intre raurile Siret si Prut, va trebui, in urmatorii 20 de ani, sa amenajam, prin subventii, fonduri si perdele forestiere, astfel incat sa blocam extinderea nisipurilor", a precizat Remes.
In opinia sa, impaduririle vor trebui executate si pe suprafetele detinute de particulari, chiar daca va trebui sa se exproprieze perimetrele pe care acestea se vor efectua. "
Sa dea Dumnezeu sa fie si adevarat!
(adresa exacta http://www.stirilocale.ro/mehedinti/Lucrari_de_impadurire_in_sudul_tarii_IDN205466.html)
Mai jos reproduc un articol de pe site-ul www.stirilocale.ro
"Lucrari de impadurire in sudul tarii
06 August 2007
Ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale, Decebal Traian Remes, a declarat duminica, la Drobeta-Turnu Severin, la o intalnire cu reprezentantii autoritatilor locale, ca 12% din suprafata terenurilor agricole situate in sudul tarii vor fi impadurite, incepand din toamna anului 2007, transmite corespondentul ROMPRES.
Potrivit ministrului agriculturii, masura, prevazuta in strategia Guvernului de combatere a desertificarii solului, este impusa de schimbarile factorilor climaterici ce influenteaza mediul si culturile agricole.
"Atat in zonele riverane Dunarii, cat si cele cuprinse intre raurile Siret si Prut, va trebui, in urmatorii 20 de ani, sa amenajam, prin subventii, fonduri si perdele forestiere, astfel incat sa blocam extinderea nisipurilor", a precizat Remes.
In opinia sa, impaduririle vor trebui executate si pe suprafetele detinute de particulari, chiar daca va trebui sa se exproprieze perimetrele pe care acestea se vor efectua. "
Sa dea Dumnezeu sa fie si adevarat!
(adresa exacta http://www.stirilocale.ro/mehedinti/Lucrari_de_impadurire_in_sudul_tarii_IDN205466.html)
luni, 6 august 2007
Traim pe o planeta fragila
Traim pe o planeta fragila
Timpul pare sa-si fi iesit din tzatzani, ar spune un erou shakespearean. Europa continentala si temperata este coplesita de canicula, in vreme de Marea Britanie este incercata de diluvii si inundatii. Nivelul si temperaturile Oceanului Planetar inregistreaza cresteri aparent insignifiante dar tot mai amenintatoare, iar deficitul de apa dulce in zone traditional prospere tinde sa se cronicizeze. Banchiza arctica se micsoreaza ca suprafata si se subtiaza, iar deserturile toride ale Nubiei si Saharei au debarcat pe tarmurile europene ale Mediteranei. Padurile Spaniei, Frantei, Italiei, Greciei, Muntenegrului, Bulgariei si Serbiei (in Kosovo) sunt parjolite de incendii, iar inundatiile ameninta centrul si nordul continentului.
Meteorologia, si asa o stiinta in mare masura a aproximarilor, cu toata tehnologia de ultima ora (inclusiv informatica, inclusiv spatiala) cu care este inzestrata, exceleaza in previziuni tot mai relative si mai inexacte, iar climatologii nu au ajuns la un consens in privinta tendintelor meteo de perspectiva macar imediata si a cauzelor ce stau la radacina acestor capricii ale vremii, tot mai frecvente. Incalzirea globala a vremii este un fenomen natural sau rezultatul actiunii iresponsabile a omului asupra naturii? Raspunsurile, suficient de contradictorii, ale savantilor tin nu numai de competenta lor stiintifica, ci si de “ratiuni de stat” sau economice sau ale unor puternice cercuri de afaceri. Noianul de studii si rapoarte care abunda in aprecieri si concluzii ce se contrazic de la o zi la alta asupra schimbarilor climatice mondiale pot fi, de aceea, suspectate in buna masura ca exprima, mai degraba, punctele de vedere ale celor ce platesc lucrarea, asa cum se intampla in cazul atator sondaje de opinie politice sau ideologice care furnizeaza raspunsuri platite. Protocolul de la Kyoto, care vizeaza reducerea emisiei de gaze de sera, nu a fost acceptat nici de SUA, China sau India, dar nici de tari subdezvoltate, tocmai din ratiuni economice (chiar daca diferite), cu toate ca riscul pe care il implica neacceptarea masurilor convenite de catre marea majoritate a Statelor Unite nu este doar al acestor tari recalcitrante, ci al omenirii in intregul ei.
Cateva constatari, exprimate cifric
Temperatura medie la suprafata scoartei terestre a marcat de la inceputul secolului XX o crestere de circa 0,7 grade C, dar aceasta progresie nu a fost continua. In 1976, cresterea s-a accelerat sensibil, atingand 0,18 grade C pe deceniu. Perioada 1997-2006 a fost marcata de o anomalie pozitiva medie de 0,53 grade C in emisfera nordica si 0,72 grade C in emisfera sudica, prin raportare la “normala” calculata pentru 1961 – 1990. Din ultimii 12 ani (1995-2006), 11 au fost anii cei mai caldurosi inregistrati dupa 1950.
Temperatura apelor tropicale a crescut cu 1,2 grade C in secolul XX (fata de 0,5 grade C, media Oceanului Planetar). Nivelul marilor s-a inaltat cu 12 cm din 1980 (5 cm datorita cresterii temperaturii, 7 cm datorita topirii ghetarilor). Anual, in delta fluviului Mississippi, sunt inghitite de ape 100 kmp de zone mlastinoase. Din 1990 nivelul marilor creste cu 3 mm pe an fata de 2 mm la jumatatea secolului XX.
De la sfarsitul anilor 1960, patura de zapada a Terrei s-a micsorat cu 10-15%. Iernile friguroase din emisfera nordica s-au scurtat cu doua saptamani fata de acum un secol. Versul lui Villon “Unde sunt zapezile de altadata?” a devenit intrebare nelinistitoare, obsedanta, pentru specialistii in meteorologie.
La nivel mondial, aproximativ 200 de milioane de persoane sunt afectate in fiecare an de catastrofe naturale, iar circa 70 000 dintre ele isi pierde anual viata. Observatiile de genul celor de mai sus nu justifica, dupa unele opinii, inclusiv stiintifice, extragerea unor concluzii privitoare la incalzirea implacabila a vremii in lume. Date meteo riguroase si amanuntite nu sunt disponibile din numeroase zone ale lumii, iar statisticile in materie sunt rareori mai vechi de un secol – un secol si jumatate. Savantii pot aproxima, din documente istorice sau prin alte procedee, clima din trecut doar pentru cel mult doua milenii. Prea putine elemente, deci, pentru a putea formula concluzii si previziuni asupra climei in lume, care cunoaste schimbari de o cadenta comparabila cu cea a varstelor geologice ale Pamantului.
Aproape certe – pentru ca toate scenariile posibile le prevad – sunt, oricum, cateva fenomene nelinistitoare: sporirea concentratiei de bioxid de carbon din atmosfera, cresterea temperaturii medii mondiale si a nivelului marilor in secolul in care am intrat. “Schimbarile climatice prevazute vor avea efecte benefice si nefaste asupra sistemului de mediu si social economice, dar cu cat amploarea si ritmul acestor schimbari vor fi mai importante, cu atat mai evident vor predomina efectele nefaste” – se hazardeaza sa faca un pronostic GIEC (Grupul Interguvernamental de Experti asupra Evolutiei Climei).
Despre iminenta incalzirii globale se redacteaza rapoarte, se organizeaza congrese si se scrie in presa lumii de cateva zeci de ani. Aceasta tema ajunsese sa devina de-a dreptul agasanta sau in orice caz plicticoasa pentru semenii nostri de pe Terra. De cativa ani, insa, fiecare dintre noi incepe sa simta, pe pielea sa, ca vremea devine tot mai disconfortanta si mai greu de suportat. Traim pe o planeta fragila si natura, pe care omenirea o stapaneste tot mai semet si o valorifica tot mai nerational, incepe sa se razbune.
Articol de Corneliu Vlad
Preluat din Cronica Romana
Timpul pare sa-si fi iesit din tzatzani, ar spune un erou shakespearean. Europa continentala si temperata este coplesita de canicula, in vreme de Marea Britanie este incercata de diluvii si inundatii. Nivelul si temperaturile Oceanului Planetar inregistreaza cresteri aparent insignifiante dar tot mai amenintatoare, iar deficitul de apa dulce in zone traditional prospere tinde sa se cronicizeze. Banchiza arctica se micsoreaza ca suprafata si se subtiaza, iar deserturile toride ale Nubiei si Saharei au debarcat pe tarmurile europene ale Mediteranei. Padurile Spaniei, Frantei, Italiei, Greciei, Muntenegrului, Bulgariei si Serbiei (in Kosovo) sunt parjolite de incendii, iar inundatiile ameninta centrul si nordul continentului.
Meteorologia, si asa o stiinta in mare masura a aproximarilor, cu toata tehnologia de ultima ora (inclusiv informatica, inclusiv spatiala) cu care este inzestrata, exceleaza in previziuni tot mai relative si mai inexacte, iar climatologii nu au ajuns la un consens in privinta tendintelor meteo de perspectiva macar imediata si a cauzelor ce stau la radacina acestor capricii ale vremii, tot mai frecvente. Incalzirea globala a vremii este un fenomen natural sau rezultatul actiunii iresponsabile a omului asupra naturii? Raspunsurile, suficient de contradictorii, ale savantilor tin nu numai de competenta lor stiintifica, ci si de “ratiuni de stat” sau economice sau ale unor puternice cercuri de afaceri. Noianul de studii si rapoarte care abunda in aprecieri si concluzii ce se contrazic de la o zi la alta asupra schimbarilor climatice mondiale pot fi, de aceea, suspectate in buna masura ca exprima, mai degraba, punctele de vedere ale celor ce platesc lucrarea, asa cum se intampla in cazul atator sondaje de opinie politice sau ideologice care furnizeaza raspunsuri platite. Protocolul de la Kyoto, care vizeaza reducerea emisiei de gaze de sera, nu a fost acceptat nici de SUA, China sau India, dar nici de tari subdezvoltate, tocmai din ratiuni economice (chiar daca diferite), cu toate ca riscul pe care il implica neacceptarea masurilor convenite de catre marea majoritate a Statelor Unite nu este doar al acestor tari recalcitrante, ci al omenirii in intregul ei.
Cateva constatari, exprimate cifric
Temperatura medie la suprafata scoartei terestre a marcat de la inceputul secolului XX o crestere de circa 0,7 grade C, dar aceasta progresie nu a fost continua. In 1976, cresterea s-a accelerat sensibil, atingand 0,18 grade C pe deceniu. Perioada 1997-2006 a fost marcata de o anomalie pozitiva medie de 0,53 grade C in emisfera nordica si 0,72 grade C in emisfera sudica, prin raportare la “normala” calculata pentru 1961 – 1990. Din ultimii 12 ani (1995-2006), 11 au fost anii cei mai caldurosi inregistrati dupa 1950.
Temperatura apelor tropicale a crescut cu 1,2 grade C in secolul XX (fata de 0,5 grade C, media Oceanului Planetar). Nivelul marilor s-a inaltat cu 12 cm din 1980 (5 cm datorita cresterii temperaturii, 7 cm datorita topirii ghetarilor). Anual, in delta fluviului Mississippi, sunt inghitite de ape 100 kmp de zone mlastinoase. Din 1990 nivelul marilor creste cu 3 mm pe an fata de 2 mm la jumatatea secolului XX.
De la sfarsitul anilor 1960, patura de zapada a Terrei s-a micsorat cu 10-15%. Iernile friguroase din emisfera nordica s-au scurtat cu doua saptamani fata de acum un secol. Versul lui Villon “Unde sunt zapezile de altadata?” a devenit intrebare nelinistitoare, obsedanta, pentru specialistii in meteorologie.
La nivel mondial, aproximativ 200 de milioane de persoane sunt afectate in fiecare an de catastrofe naturale, iar circa 70 000 dintre ele isi pierde anual viata. Observatiile de genul celor de mai sus nu justifica, dupa unele opinii, inclusiv stiintifice, extragerea unor concluzii privitoare la incalzirea implacabila a vremii in lume. Date meteo riguroase si amanuntite nu sunt disponibile din numeroase zone ale lumii, iar statisticile in materie sunt rareori mai vechi de un secol – un secol si jumatate. Savantii pot aproxima, din documente istorice sau prin alte procedee, clima din trecut doar pentru cel mult doua milenii. Prea putine elemente, deci, pentru a putea formula concluzii si previziuni asupra climei in lume, care cunoaste schimbari de o cadenta comparabila cu cea a varstelor geologice ale Pamantului.
Aproape certe – pentru ca toate scenariile posibile le prevad – sunt, oricum, cateva fenomene nelinistitoare: sporirea concentratiei de bioxid de carbon din atmosfera, cresterea temperaturii medii mondiale si a nivelului marilor in secolul in care am intrat. “Schimbarile climatice prevazute vor avea efecte benefice si nefaste asupra sistemului de mediu si social economice, dar cu cat amploarea si ritmul acestor schimbari vor fi mai importante, cu atat mai evident vor predomina efectele nefaste” – se hazardeaza sa faca un pronostic GIEC (Grupul Interguvernamental de Experti asupra Evolutiei Climei).
Despre iminenta incalzirii globale se redacteaza rapoarte, se organizeaza congrese si se scrie in presa lumii de cateva zeci de ani. Aceasta tema ajunsese sa devina de-a dreptul agasanta sau in orice caz plicticoasa pentru semenii nostri de pe Terra. De cativa ani, insa, fiecare dintre noi incepe sa simta, pe pielea sa, ca vremea devine tot mai disconfortanta si mai greu de suportat. Traim pe o planeta fragila si natura, pe care omenirea o stapaneste tot mai semet si o valorifica tot mai nerational, incepe sa se razbune.
Articol de Corneliu Vlad
Preluat din Cronica Romana
luni, 30 iulie 2007
Harta poluării din România
Efectele poluării se văd încet dar sigur. Deprecierea sănătăţii populaţiei şi deprecierea calitativă a mediului sunt constante ale vieţii noastre de zi cu zi.
Dacă sunteţi afectat în mod direct de oricare formă de poluare luaţi atitudine.Chiar dacă asta înseamnă să faceţi o plângere penală împotriva poluatorului/poluatorilor care vă afectează. Starea actuală de lucruri nu mai poate continua aşa.
Despre efectele poluării puteţi citi articolul disponibil la adresa http://www.ziarulcn.com/article/harta-poluarii-in-romania-51577.html
Iosif KISS
0723 951302
Dacă sunteţi afectat în mod direct de oricare formă de poluare luaţi atitudine.Chiar dacă asta înseamnă să faceţi o plângere penală împotriva poluatorului/poluatorilor care vă afectează. Starea actuală de lucruri nu mai poate continua aşa.
Despre efectele poluării puteţi citi articolul disponibil la adresa http://www.ziarulcn.com/article/harta-poluarii-in-romania-51577.html
Iosif KISS
0723 951302
duminică, 29 iulie 2007
Ce ne asteaptă în urmatorii 10 ani?
E o întrebare legitimă la care răspunsul îl vom da noi înşine, prin ceea ce suntem dispuşi sau nu să facem în perioada imediat următoare. Eu unul sunt pentru împădurirea accelerată a terenurilor agricole care s-au degradat şi care nu mai sunt propice pentru o agricultură de performanţă.
http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=183722
Tu ce părere ai? Ce eşti dispus sa faci pentru ca deşertul să nu fie decât una din posibilele alternative care ar fi putut apărea la noi, dar care nu va fi niciodată o realitate românească.
Alătura-te noua : http://groups.google.com/group/impadurire !
Iosif KISS
0723 951302
http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=183722
Tu ce părere ai? Ce eşti dispus sa faci pentru ca deşertul să nu fie decât una din posibilele alternative care ar fi putut apărea la noi, dar care nu va fi niciodată o realitate românească.
Alătura-te noua : http://groups.google.com/group/impadurire !
Iosif KISS
0723 951302
marți, 24 iulie 2007
E timpul să ne trezim....
Aşa-zisa “Civilizaţie Umană” şi-a demonstrat cu vârf şi îndesat lipsa de civilizaţie şi lipsa de respect pentru Natură. Consumerismul este piatra de căpătâi a multora din cei care se auto-intitulează civilizaţi doar pentru simplu fapt că îmbracă un costum ( de cele mai multe ori din fibre sintetice) sau pentru că se află la volanul unui autovehicul de ultimul răcnet . Aproape peste tot vezi numai gunoaie, PET-uri, sacoşe de plastic rupte sau câte un cauciuc lăsat orfan de fostul lui stăpân.
Mie unul îmi e DOR să umblu desculţ prin iarbă; îmi e dor să mă plimb pe sub tâmpla pădurii sau să fac o cură de aer curat. Încă mai pot să găsesc câte puţin din toate astea dacă las tumultul oraşului destul de departe. Îmi e dor să stau pe spate, pe un braţ de fân şi să privesc cerul înstelat. Tot aşa de dor îmi e si sa stau cu spatele lipit de un stejar şi să simt cum mă încarc din vigoarea şi tăria acestuia.
Au început să devină amintiri iernile de altădata, când zăpada îmi ajungea până deasupra genunchilor şi când nu mă mai dadeam dus acasă decât atunci când foamea mă chinuia cumplit. Eram bucuros de spectacolul naturii, indiferent de anotimp. Toate erau în regulă sau cel puţin aşa părea. Anotimpurile erau anotimpuri...totul era parcă mai cu măsură.
Există vreo legatură între toate astea şi pădure? La întrebarea asta mi-a răspuns indirect Directorul Agentiei Naţionale de Meteorologie, dl Ion Sandu, într-o intervenţie televizată din urmă cu cateva zile. La întrebarea unei prezentatoare de la postul Antena 3 , dl Ion Sandu a spus ca există cu siguranţă o legătură directă între defrişările făcute din 1990 încoace şi schimbările climatice şi că dăcă aceste defrişări nu ar fi avut loc zilele acestea nu ar mai fi fost atât de caniculare iar impactul economic al caniculei ar fi fost cu totul altul.
Stând strâmb şi judecând drept.... au meritat sâ fie defrişate atâtea sute de mii de hectare de pădure ? Pentru unii « civilizaţi » ..cu siguranţă, dar pentru restul nu. Şi astăzi tragem cu toţii ponoasele.
Din păcate pentru noi... avem o datorie morală faţă de copii noştrii să le lăsăm ca moştenire un mediu curat. Dacă vrem ca în România să aibă un mediu echilibrat din punct de vedere ecologic, suprafaţa împădurită ar trebui să fie de aproximativ 40% din teritoriul naţional. În realitate aceasta este de doar 26,6 %. Deci e de muncă "la greu"... numai să vrem să facem.
La adresa http://groups.google.com/group/impadurire/web/situaia-pdurilor-romniei-n-anul-2007 puteţi găsi date despre starea reală a pădurilor din Romănia, iar la adresa http://groups.google.com/group/impadurire/files puteţi vedea care este situaţia reală privind gradul de împădurire al fiecărui judeţ din România.
Dacă vă pasă de ce se întâmplă cu Natura … lăsaţi snobismele la o parte şi puneţi mâna să plantaţi şi dumuneavoastră nişte copaci.
Fără acţiuni responsabile făcute acum.... copii noştrii vor trăi într-o zona semiaridă sau chiar aridă. Le doreşti asta propriilor tăi copii?
Mie unul îmi e DOR să umblu desculţ prin iarbă; îmi e dor să mă plimb pe sub tâmpla pădurii sau să fac o cură de aer curat. Încă mai pot să găsesc câte puţin din toate astea dacă las tumultul oraşului destul de departe. Îmi e dor să stau pe spate, pe un braţ de fân şi să privesc cerul înstelat. Tot aşa de dor îmi e si sa stau cu spatele lipit de un stejar şi să simt cum mă încarc din vigoarea şi tăria acestuia.
Au început să devină amintiri iernile de altădata, când zăpada îmi ajungea până deasupra genunchilor şi când nu mă mai dadeam dus acasă decât atunci când foamea mă chinuia cumplit. Eram bucuros de spectacolul naturii, indiferent de anotimp. Toate erau în regulă sau cel puţin aşa părea. Anotimpurile erau anotimpuri...totul era parcă mai cu măsură.
Există vreo legatură între toate astea şi pădure? La întrebarea asta mi-a răspuns indirect Directorul Agentiei Naţionale de Meteorologie, dl Ion Sandu, într-o intervenţie televizată din urmă cu cateva zile. La întrebarea unei prezentatoare de la postul Antena 3 , dl Ion Sandu a spus ca există cu siguranţă o legătură directă între defrişările făcute din 1990 încoace şi schimbările climatice şi că dăcă aceste defrişări nu ar fi avut loc zilele acestea nu ar mai fi fost atât de caniculare iar impactul economic al caniculei ar fi fost cu totul altul.
Stând strâmb şi judecând drept.... au meritat sâ fie defrişate atâtea sute de mii de hectare de pădure ? Pentru unii « civilizaţi » ..cu siguranţă, dar pentru restul nu. Şi astăzi tragem cu toţii ponoasele.
Din păcate pentru noi... avem o datorie morală faţă de copii noştrii să le lăsăm ca moştenire un mediu curat. Dacă vrem ca în România să aibă un mediu echilibrat din punct de vedere ecologic, suprafaţa împădurită ar trebui să fie de aproximativ 40% din teritoriul naţional. În realitate aceasta este de doar 26,6 %. Deci e de muncă "la greu"... numai să vrem să facem.
La adresa http://groups.google.com/group/impadurire/web/situaia-pdurilor-romniei-n-anul-2007 puteţi găsi date despre starea reală a pădurilor din Romănia, iar la adresa http://groups.google.com/group/impadurire/files puteţi vedea care este situaţia reală privind gradul de împădurire al fiecărui judeţ din România.
Dacă vă pasă de ce se întâmplă cu Natura … lăsaţi snobismele la o parte şi puneţi mâna să plantaţi şi dumuneavoastră nişte copaci.
Fără acţiuni responsabile făcute acum.... copii noştrii vor trăi într-o zona semiaridă sau chiar aridă. Le doreşti asta propriilor tăi copii?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
