Padurea are cam aceeasi soarta ca cea descrisa in cantecul asta al lui Doru Stanculescu:
vineri, 17 august 2007
joi, 16 august 2007
miercuri, 15 august 2007
Ce spunea J.F.K. ?
Parca spunea ceva de genul..."nu te intreba ce poate face tara pentru tine ci ce poti face tu pentru tara".
Am descoperit zilelel trecute o organizatie cu adevarat interesanta si care merita sa fie sprijinita din plin de oricare dintre noi: Asociatia Tasuleasa Social din Bistrita.
Intrati pe www.tasuleasasocial.ro si sprijiniti aceasta asociatie neguvernamentala cu tot ceea ce puteti.
In ceea ce ma priveste pe mine si pe bunul meu prieten Valentin Vlad ( de pe grupul http://groups.yahoo.com/group/Anti_Poluare_Romania/ )...noi vom participa la stagiul de pregatire ecologica de la sfarsitul lunii august 2007.
Va asteptam sa va alaturati noua.
Iosif KISS
0723 951302
Am descoperit zilelel trecute o organizatie cu adevarat interesanta si care merita sa fie sprijinita din plin de oricare dintre noi: Asociatia Tasuleasa Social din Bistrita.
Intrati pe www.tasuleasasocial.ro si sprijiniti aceasta asociatie neguvernamentala cu tot ceea ce puteti.
In ceea ce ma priveste pe mine si pe bunul meu prieten Valentin Vlad ( de pe grupul http://groups.yahoo.com/group/Anti_Poluare_Romania/ )...noi vom participa la stagiul de pregatire ecologica de la sfarsitul lunii august 2007.
Va asteptam sa va alaturati noua.
Iosif KISS
0723 951302
marți, 14 august 2007
Incep sa se miste si autoritatile
Ministrul Agriculturii Decebal Traian Remes este oficialul care printre altele raspunde si de sectorul Silviculturii.
Mai jos reproduc un articol de pe site-ul www.stirilocale.ro
"Lucrari de impadurire in sudul tarii
06 August 2007
Ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale, Decebal Traian Remes, a declarat duminica, la Drobeta-Turnu Severin, la o intalnire cu reprezentantii autoritatilor locale, ca 12% din suprafata terenurilor agricole situate in sudul tarii vor fi impadurite, incepand din toamna anului 2007, transmite corespondentul ROMPRES.
Potrivit ministrului agriculturii, masura, prevazuta in strategia Guvernului de combatere a desertificarii solului, este impusa de schimbarile factorilor climaterici ce influenteaza mediul si culturile agricole.
"Atat in zonele riverane Dunarii, cat si cele cuprinse intre raurile Siret si Prut, va trebui, in urmatorii 20 de ani, sa amenajam, prin subventii, fonduri si perdele forestiere, astfel incat sa blocam extinderea nisipurilor", a precizat Remes.
In opinia sa, impaduririle vor trebui executate si pe suprafetele detinute de particulari, chiar daca va trebui sa se exproprieze perimetrele pe care acestea se vor efectua. "
Sa dea Dumnezeu sa fie si adevarat!
(adresa exacta http://www.stirilocale.ro/mehedinti/Lucrari_de_impadurire_in_sudul_tarii_IDN205466.html)
Mai jos reproduc un articol de pe site-ul www.stirilocale.ro
"Lucrari de impadurire in sudul tarii
06 August 2007
Ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale, Decebal Traian Remes, a declarat duminica, la Drobeta-Turnu Severin, la o intalnire cu reprezentantii autoritatilor locale, ca 12% din suprafata terenurilor agricole situate in sudul tarii vor fi impadurite, incepand din toamna anului 2007, transmite corespondentul ROMPRES.
Potrivit ministrului agriculturii, masura, prevazuta in strategia Guvernului de combatere a desertificarii solului, este impusa de schimbarile factorilor climaterici ce influenteaza mediul si culturile agricole.
"Atat in zonele riverane Dunarii, cat si cele cuprinse intre raurile Siret si Prut, va trebui, in urmatorii 20 de ani, sa amenajam, prin subventii, fonduri si perdele forestiere, astfel incat sa blocam extinderea nisipurilor", a precizat Remes.
In opinia sa, impaduririle vor trebui executate si pe suprafetele detinute de particulari, chiar daca va trebui sa se exproprieze perimetrele pe care acestea se vor efectua. "
Sa dea Dumnezeu sa fie si adevarat!
(adresa exacta http://www.stirilocale.ro/mehedinti/Lucrari_de_impadurire_in_sudul_tarii_IDN205466.html)
luni, 6 august 2007
Traim pe o planeta fragila
Traim pe o planeta fragila
Timpul pare sa-si fi iesit din tzatzani, ar spune un erou shakespearean. Europa continentala si temperata este coplesita de canicula, in vreme de Marea Britanie este incercata de diluvii si inundatii. Nivelul si temperaturile Oceanului Planetar inregistreaza cresteri aparent insignifiante dar tot mai amenintatoare, iar deficitul de apa dulce in zone traditional prospere tinde sa se cronicizeze. Banchiza arctica se micsoreaza ca suprafata si se subtiaza, iar deserturile toride ale Nubiei si Saharei au debarcat pe tarmurile europene ale Mediteranei. Padurile Spaniei, Frantei, Italiei, Greciei, Muntenegrului, Bulgariei si Serbiei (in Kosovo) sunt parjolite de incendii, iar inundatiile ameninta centrul si nordul continentului.
Meteorologia, si asa o stiinta in mare masura a aproximarilor, cu toata tehnologia de ultima ora (inclusiv informatica, inclusiv spatiala) cu care este inzestrata, exceleaza in previziuni tot mai relative si mai inexacte, iar climatologii nu au ajuns la un consens in privinta tendintelor meteo de perspectiva macar imediata si a cauzelor ce stau la radacina acestor capricii ale vremii, tot mai frecvente. Incalzirea globala a vremii este un fenomen natural sau rezultatul actiunii iresponsabile a omului asupra naturii? Raspunsurile, suficient de contradictorii, ale savantilor tin nu numai de competenta lor stiintifica, ci si de “ratiuni de stat” sau economice sau ale unor puternice cercuri de afaceri. Noianul de studii si rapoarte care abunda in aprecieri si concluzii ce se contrazic de la o zi la alta asupra schimbarilor climatice mondiale pot fi, de aceea, suspectate in buna masura ca exprima, mai degraba, punctele de vedere ale celor ce platesc lucrarea, asa cum se intampla in cazul atator sondaje de opinie politice sau ideologice care furnizeaza raspunsuri platite. Protocolul de la Kyoto, care vizeaza reducerea emisiei de gaze de sera, nu a fost acceptat nici de SUA, China sau India, dar nici de tari subdezvoltate, tocmai din ratiuni economice (chiar daca diferite), cu toate ca riscul pe care il implica neacceptarea masurilor convenite de catre marea majoritate a Statelor Unite nu este doar al acestor tari recalcitrante, ci al omenirii in intregul ei.
Cateva constatari, exprimate cifric
Temperatura medie la suprafata scoartei terestre a marcat de la inceputul secolului XX o crestere de circa 0,7 grade C, dar aceasta progresie nu a fost continua. In 1976, cresterea s-a accelerat sensibil, atingand 0,18 grade C pe deceniu. Perioada 1997-2006 a fost marcata de o anomalie pozitiva medie de 0,53 grade C in emisfera nordica si 0,72 grade C in emisfera sudica, prin raportare la “normala” calculata pentru 1961 – 1990. Din ultimii 12 ani (1995-2006), 11 au fost anii cei mai caldurosi inregistrati dupa 1950.
Temperatura apelor tropicale a crescut cu 1,2 grade C in secolul XX (fata de 0,5 grade C, media Oceanului Planetar). Nivelul marilor s-a inaltat cu 12 cm din 1980 (5 cm datorita cresterii temperaturii, 7 cm datorita topirii ghetarilor). Anual, in delta fluviului Mississippi, sunt inghitite de ape 100 kmp de zone mlastinoase. Din 1990 nivelul marilor creste cu 3 mm pe an fata de 2 mm la jumatatea secolului XX.
De la sfarsitul anilor 1960, patura de zapada a Terrei s-a micsorat cu 10-15%. Iernile friguroase din emisfera nordica s-au scurtat cu doua saptamani fata de acum un secol. Versul lui Villon “Unde sunt zapezile de altadata?” a devenit intrebare nelinistitoare, obsedanta, pentru specialistii in meteorologie.
La nivel mondial, aproximativ 200 de milioane de persoane sunt afectate in fiecare an de catastrofe naturale, iar circa 70 000 dintre ele isi pierde anual viata. Observatiile de genul celor de mai sus nu justifica, dupa unele opinii, inclusiv stiintifice, extragerea unor concluzii privitoare la incalzirea implacabila a vremii in lume. Date meteo riguroase si amanuntite nu sunt disponibile din numeroase zone ale lumii, iar statisticile in materie sunt rareori mai vechi de un secol – un secol si jumatate. Savantii pot aproxima, din documente istorice sau prin alte procedee, clima din trecut doar pentru cel mult doua milenii. Prea putine elemente, deci, pentru a putea formula concluzii si previziuni asupra climei in lume, care cunoaste schimbari de o cadenta comparabila cu cea a varstelor geologice ale Pamantului.
Aproape certe – pentru ca toate scenariile posibile le prevad – sunt, oricum, cateva fenomene nelinistitoare: sporirea concentratiei de bioxid de carbon din atmosfera, cresterea temperaturii medii mondiale si a nivelului marilor in secolul in care am intrat. “Schimbarile climatice prevazute vor avea efecte benefice si nefaste asupra sistemului de mediu si social economice, dar cu cat amploarea si ritmul acestor schimbari vor fi mai importante, cu atat mai evident vor predomina efectele nefaste” – se hazardeaza sa faca un pronostic GIEC (Grupul Interguvernamental de Experti asupra Evolutiei Climei).
Despre iminenta incalzirii globale se redacteaza rapoarte, se organizeaza congrese si se scrie in presa lumii de cateva zeci de ani. Aceasta tema ajunsese sa devina de-a dreptul agasanta sau in orice caz plicticoasa pentru semenii nostri de pe Terra. De cativa ani, insa, fiecare dintre noi incepe sa simta, pe pielea sa, ca vremea devine tot mai disconfortanta si mai greu de suportat. Traim pe o planeta fragila si natura, pe care omenirea o stapaneste tot mai semet si o valorifica tot mai nerational, incepe sa se razbune.
Articol de Corneliu Vlad
Preluat din Cronica Romana
Timpul pare sa-si fi iesit din tzatzani, ar spune un erou shakespearean. Europa continentala si temperata este coplesita de canicula, in vreme de Marea Britanie este incercata de diluvii si inundatii. Nivelul si temperaturile Oceanului Planetar inregistreaza cresteri aparent insignifiante dar tot mai amenintatoare, iar deficitul de apa dulce in zone traditional prospere tinde sa se cronicizeze. Banchiza arctica se micsoreaza ca suprafata si se subtiaza, iar deserturile toride ale Nubiei si Saharei au debarcat pe tarmurile europene ale Mediteranei. Padurile Spaniei, Frantei, Italiei, Greciei, Muntenegrului, Bulgariei si Serbiei (in Kosovo) sunt parjolite de incendii, iar inundatiile ameninta centrul si nordul continentului.
Meteorologia, si asa o stiinta in mare masura a aproximarilor, cu toata tehnologia de ultima ora (inclusiv informatica, inclusiv spatiala) cu care este inzestrata, exceleaza in previziuni tot mai relative si mai inexacte, iar climatologii nu au ajuns la un consens in privinta tendintelor meteo de perspectiva macar imediata si a cauzelor ce stau la radacina acestor capricii ale vremii, tot mai frecvente. Incalzirea globala a vremii este un fenomen natural sau rezultatul actiunii iresponsabile a omului asupra naturii? Raspunsurile, suficient de contradictorii, ale savantilor tin nu numai de competenta lor stiintifica, ci si de “ratiuni de stat” sau economice sau ale unor puternice cercuri de afaceri. Noianul de studii si rapoarte care abunda in aprecieri si concluzii ce se contrazic de la o zi la alta asupra schimbarilor climatice mondiale pot fi, de aceea, suspectate in buna masura ca exprima, mai degraba, punctele de vedere ale celor ce platesc lucrarea, asa cum se intampla in cazul atator sondaje de opinie politice sau ideologice care furnizeaza raspunsuri platite. Protocolul de la Kyoto, care vizeaza reducerea emisiei de gaze de sera, nu a fost acceptat nici de SUA, China sau India, dar nici de tari subdezvoltate, tocmai din ratiuni economice (chiar daca diferite), cu toate ca riscul pe care il implica neacceptarea masurilor convenite de catre marea majoritate a Statelor Unite nu este doar al acestor tari recalcitrante, ci al omenirii in intregul ei.
Cateva constatari, exprimate cifric
Temperatura medie la suprafata scoartei terestre a marcat de la inceputul secolului XX o crestere de circa 0,7 grade C, dar aceasta progresie nu a fost continua. In 1976, cresterea s-a accelerat sensibil, atingand 0,18 grade C pe deceniu. Perioada 1997-2006 a fost marcata de o anomalie pozitiva medie de 0,53 grade C in emisfera nordica si 0,72 grade C in emisfera sudica, prin raportare la “normala” calculata pentru 1961 – 1990. Din ultimii 12 ani (1995-2006), 11 au fost anii cei mai caldurosi inregistrati dupa 1950.
Temperatura apelor tropicale a crescut cu 1,2 grade C in secolul XX (fata de 0,5 grade C, media Oceanului Planetar). Nivelul marilor s-a inaltat cu 12 cm din 1980 (5 cm datorita cresterii temperaturii, 7 cm datorita topirii ghetarilor). Anual, in delta fluviului Mississippi, sunt inghitite de ape 100 kmp de zone mlastinoase. Din 1990 nivelul marilor creste cu 3 mm pe an fata de 2 mm la jumatatea secolului XX.
De la sfarsitul anilor 1960, patura de zapada a Terrei s-a micsorat cu 10-15%. Iernile friguroase din emisfera nordica s-au scurtat cu doua saptamani fata de acum un secol. Versul lui Villon “Unde sunt zapezile de altadata?” a devenit intrebare nelinistitoare, obsedanta, pentru specialistii in meteorologie.
La nivel mondial, aproximativ 200 de milioane de persoane sunt afectate in fiecare an de catastrofe naturale, iar circa 70 000 dintre ele isi pierde anual viata. Observatiile de genul celor de mai sus nu justifica, dupa unele opinii, inclusiv stiintifice, extragerea unor concluzii privitoare la incalzirea implacabila a vremii in lume. Date meteo riguroase si amanuntite nu sunt disponibile din numeroase zone ale lumii, iar statisticile in materie sunt rareori mai vechi de un secol – un secol si jumatate. Savantii pot aproxima, din documente istorice sau prin alte procedee, clima din trecut doar pentru cel mult doua milenii. Prea putine elemente, deci, pentru a putea formula concluzii si previziuni asupra climei in lume, care cunoaste schimbari de o cadenta comparabila cu cea a varstelor geologice ale Pamantului.
Aproape certe – pentru ca toate scenariile posibile le prevad – sunt, oricum, cateva fenomene nelinistitoare: sporirea concentratiei de bioxid de carbon din atmosfera, cresterea temperaturii medii mondiale si a nivelului marilor in secolul in care am intrat. “Schimbarile climatice prevazute vor avea efecte benefice si nefaste asupra sistemului de mediu si social economice, dar cu cat amploarea si ritmul acestor schimbari vor fi mai importante, cu atat mai evident vor predomina efectele nefaste” – se hazardeaza sa faca un pronostic GIEC (Grupul Interguvernamental de Experti asupra Evolutiei Climei).
Despre iminenta incalzirii globale se redacteaza rapoarte, se organizeaza congrese si se scrie in presa lumii de cateva zeci de ani. Aceasta tema ajunsese sa devina de-a dreptul agasanta sau in orice caz plicticoasa pentru semenii nostri de pe Terra. De cativa ani, insa, fiecare dintre noi incepe sa simta, pe pielea sa, ca vremea devine tot mai disconfortanta si mai greu de suportat. Traim pe o planeta fragila si natura, pe care omenirea o stapaneste tot mai semet si o valorifica tot mai nerational, incepe sa se razbune.
Articol de Corneliu Vlad
Preluat din Cronica Romana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
