Până la urmă au fost şi jurnalişti care au trecut in demersul lor profesional dincolo de « minunea » participării Preşedintelui Băsescu la acţiunea de împădurire, doar că a trecut ceva timp de la pariciparea propriu-zisă a acestora la impadurire până la apariţia materialelor despre voluntarii şi voluntariatul lor de la Tăşuleasa.
Dragoş Bucurenci şi-a focalizat atenţia asupra voluntarilor de la Tăşuleasa şi asupra acţiunii de împădurire desfăşurată între 2 şi 6 octombrie la Poiana Negri. Reportajul său despre acest subiect a fost difuzat pe postul Realitatea TV şi poate fi vizualizat la adresa http://www.realitatea.net/playlive2.php?file=20071013_1134_347.flv&emisiuni=1&titlulive=România Verde
Studioul teritorial al Televiziunii Române de la Cluj a realizat un documentar despre voluntariat, pornind de la activităţile Asociaţiei Tăşuleasa Social. Acesta poate fi vizualizat la adresa http://212.54.100.83/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2007-10-13-15-20.flv&name=INTERNA%C5%A2IONAL%20%C3%8EN%20DIRECT
luni, 22 octombrie 2007
marți, 9 octombrie 2007
Verde 003 – Împădurirea de la Poiana Negri
Mă încearcă simultan două stări contradictorii legate de acest eveniment desfăşurat între 2 şi 6 octombrie 2007 in organizarea Asociaţiei Tăşuleasa Social, cu sprijinul Salvati Delta Dunarii- AC, şi anume: mândria si ruşinea. Mândria de a fi unul din cei 75 de voluntari români şi germani care au contribuit la consolidarea spiritului Tăşulesei prin participarea efectivă la organizarea şi desfăşurarea plantării a 10000 puieţi de molid în zona Dorna Candrenilor-jud Suceava ( pe raza localităţii Poiana Negri). Ruşinea ce mă încearcă nu este a mea ci este ruşinea pe care ar trebui să o aibă oricare din cei şaizeci şi ceva de ziarişti prezenţi la faţa locului care nu au pomenit nici un cuvant despre cei care s-au implicat efectiv in acest eveniment, mulţumindu-se să “politizeze” prezenţa Preşedintelui Băsescu în ultima zi a acţiunii. Ba mai mult, unii ziarişti şi chiar o agenţie de presă au afirmat că Preşedintele ar fi participat la doua acţiuni de împădurire distincte ( la Poiana Negri si la Tăşuleasa) , fără să depună nici cel mai mic efort pentru a se informa corect despre evenimet si organizatori şi participanţi.
Mai mult decât evident a fost faptul că jurnaliştii prezenţi la acest eveniment nu au venit pentru a relata obiectiv despre acesta, ci au venit pentru a “vâna” orice posibil derapaj de limbaj al preşedintelui, pe care din motive absolute puerile îl consideră spumos şi relevant.
Din punctul meu de vedere, nici unul din jurnaliştii veniti la faţa locului în scopuri profesionale nu primesc nota de trecere. E inadmisibil ca NICIUN JURNALIST să nu prezinte cel puţin la modul general scopul acestui eveniment si cine sunt in mod real persoanele care au organizat si care s-au implicat in transpunerea în practică a acestui proiect. La fel de strigător la cer e faptul că NICIUN JURNALIST PREZENT la faţa locului nu a considerat ca fiind relevantă prezentarea datelor reale despre situaţia pădurilor din România. Şi în aceste condiţii …cât de legitimă e întrebarea următoare: Atunci pentru ce mama dracului au mai venit atâţia jurnalişti la Poiana Negri şi mai apoi la Tăşuleasa? Doar ca sa mănânce şi să aibă o ieşire în natură în preajma Preşedintelui? RUŞINE SǍ VǍ FIE ! Aţi demonstrate că sunteti “ PROFESIONIŞTI “ PROFUND AMATORI în ale jurnalisticii. Tocmai aţi ratat excelenta ocazie de a prezenta profesionist un eveniment cu adevărat important.
La polul opus sunt căteva din persoanele carea au înţeles exact importanţa acestui eveniment şi carea au dovedit că dincolo de statutul socio-economic sau de recunoaşterea socio-culturală de care se bucură, pot să se încline cu recunoştinţă în faţa acelora care au fost motorul acestui eveniment. Nici nu ştiu cu cine să încep mai întăi.
Probabil că cel mai potrivit ar fi să încep cu reprezentantul companiei care a sprijinit financiar acest eveniment, fără de care ar fi fost cu mult mai greu să se realizeze acest proiect. Nu menţionez numele companiei pe care o reprezintă pentru că nu vreau să fiu acuzat că fac reclamă gratuită acestei companii, care fie vorba între noi - mi-a câstigat respectul şi aprecierea pentru deschiderea arătată către acest gen de proiecte.
Înainte de a-i spune numele vreau să vă relatez cum l-am cunoscut pe acest om. Eram în ultima zi la plantările de la Poiana Negri. Imediat după ce m-am apucat să fac gropile în care urmau să fie plantaţi unii din ultimii 2000 de molizi , s-au apropiat de mine două persoane. Un barbat si o femeie ce păreau să fie îndrăgostiţi unul de altul nebuneşte. Şi nu numai că păreau, chiar erau.
Am început să le zâmbesc înţelegător. Atunci el m-a întrebat dacă pot să îl învăţ cum se plantează un copăcel. Bineînţeles că i-am arătat şi apoi mi-a cerut să îi dau săpăliga cu care făceam gropi. Apoi , plin de elan a început să facă gropi şi să planteze molizi împreună cu iubita lui.sub supravegherea mea. Ulterior aveam să aflu că sunt soţ şi soţie. După vreun sfert de oră s-a apropiat o echipă de televiziune care i-au luat un interviu. Rămăsesem blocat când am realizat cine e persoana pe care o învăţasem cum să planteze molizi şi cât era de lipsită de aere de vedetă sau de om important, în ciuda statutului său . Pot sa spun ca el este “creierul” financiar al unei companii imense, cu cifra de afaceri de sute de milioane de euro in România, companie care este susţinătoarea acestui proiect.
Numele lui este Mircea Ţiplea.
Ulterior, după ce ne-am întors la campusul de la Tăşuleasa, familia Ţiplea a plantat din nou nişte molizi pe terenul acestui campus pentru a permanentiza legătura cu această organizaţie şi pentru a avea cel puţin un motiv de a reveni periodic la Tăşuleasa.
În numele meu personal şi în numele tuturor voluntarilor prezenţi la acest eveniment vă mulţumesc cu recunoştinţă domnule Ţiplea pentru prezenţa dumneavoastră fizica, spirituală şi financiară alături de Asociaţia Tăşuleasa Social.
Cea de-a doua persoană căreia vreau să îi mulţumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru Tăşuleasa este Cătălin Ştefănescu- realizatorul emisiunii Garantat 100% pentru că a fost cel care a făcut posibilă începerea unei colaborări excelente între Asociaţia Tăşuleasa Social si Salvaţi Delta Dunării- AC.
Fără a fi cu nimic mai prejos decăt Cătalin Ştefănescu, îi mulţumesc şi domnului Marcel Iureş care nu numai că este “naşul”acestui proiect dar este si un adevărat promotor al mesajului Asociaţiei Tăşuleasa Social , nu numai în ţară ci şi în străinătate.
Domnule Marcel Iureş, de abia aştept ca anul viitor să îl aduceţi pe Johnny Deep si pe Van Morisson, aşa cum aţi promis şi cum suntem siguri că se va întâmpla.
Despre Dragoş Bucurenci pot spune că a fost mai mult decăt activ la Tăşuleasa şi că s-a implicat în desfăşurarea evenimentului la fel ca şi oricare alt voluntar. Pe undeva m-a surprins participarea lui la sedinţa ţinută de Alin cu noi( rockerii voluntari), in penultima seara cu mult după ora 21.00.
M-a uns la inima faptul că lăsând la o parte statutul său de jurnalist destul de cunoscut si cel de Director la Salvaţi Delta Dunării – AC, ne-a mulţumit din inimă tuturor celor implicaţi, in lipsa camerelor de luat vederi. A fost un moment emoţionant în care am realizat cu toţii că, fiind implicaţi altruist în acest proiect, am realizat cu adevărat ceva : am reuşit să câştigăm respectul şi simpatia unor personalităţi importante care s-au transformat ulterior în promotorii mesajului Tăşulesei.
Aş fi nedrept dăcă nu aş scrie căteva cuvinte şi despre prietenii noştrii din Nurnberg- Germania.
Fiecare din ei este o persoană cu adevărat specială . Nici nu pot să fac vreo ierarhie în care să îi clasific, dar voi spune căte un cuvând despre fiecare .
Robert este specialistul german în silvicultură care ne-a făcut să înţelegem şi să vizualizăm concret care sunt rolurile pădurii si ce se întâmplă dacă pădurea dispare.
Ce se întâmplă cu vietăţile care depind într-un mod sau altul de existenţa copacilor din pădure sau cum se păstrează sau nu echilibrul ecologic in urma defrişărilor de pădure, nu mai este o enigmă pentru noi datorită acestui om.
Roland este un adevărat supravieţuitor în orice condiţii. Am avut ocazia să mă conving despre bagajul lui imens de cunoştinţe şi aptitudini în domeniile cele mai diverse, începând cu cele legate de supravieţuire într-un mediu mai puţin prietenos şi terminând cu dulgheria şi arta culinară.
Apropos de asta ... mamă mamăăăăăăăă...ce bună a fost friptura de purcel la proţap.
Eva este o tânără profesoară de limba engleză si de limba germană , venită pentru prima oară , din Nurnberg, alături de un grup de eleve de colegiu, pentru a participa la împădurire.
Deşi a fost pentru prima oară la Tăşuleasa s-a îndrăgostit iremediabil de locul acesta şi de oamenii care au făcut ca acest proiect să prindă viaţă.
Persoana care m-a impresionat cel mai mult dintre voluntarii germani a fost Christine (Chrissy ).
Fata asta nu este pentru prima oară în Romănia ca voluntar . A venit de foarte multe ori şi dacă la început nu ştia nici o boabă de limba română acum vorbeşte foarte bine. În privinţa capacităţi de muncă Chrissy depăşeşte orice aşteptare. Ca idee , după ce in penultima zi s-a trezit de la ora 5 dimineaţa si a muncit pe rupte pănă la ora 1 noaptea, în ultima zi s-a trezit la ora 5 fără un sfert si a muncit ca o eroină pănă la ora 23.30. Ce credeţi că a făcut după această oră? Credeţi că s-a dus la somn frântă de oboseală? Nu ! S-a urcat la volan si a plecat împreună cu alţi 7 voluntari către Germania. Trebuiau sa ajungă cu toţii acolo în mai puţin de 17 ore. Pentru toţi voluntarii români Chrissy a fost si este un model de angajament si eficienţă. Mă simt onorat că am cunoscut această persoană absolut minunată şi că pot să afirm că îmi este prietenă.
Chrissy îţi mulţumesc pentru că ai fost sufletul echipei germane şi că ne-ai aratăt ce înseamnă să fi voluntar cu adevărat. Deşi poate părea că e mult spus, mi-ai intrat la inimă şi de abia aştept să ne revedem la următorul proiect al Tăşulesei.
Una din prezenţele cele mai discrete dar foarte importante a fost cea a lui Cosmin Bumbuţ.
Fotografiile făcute de el în toate momentele importante ale acestui eveniment precum şi peisajele surprinse au stârnit admiraţia noastră.
Şi ca un adevărat prieten, ne-a oferit absolut tuturor voluntarilor câte o fotografie profesională în care eram surprinşi în diverse momente ale activităţilor din acest proiect. Pentru asta şi pentru implicarea în proiect Cosmin a devenit un prieten drag voluntarilor de la Tăşuleasa.
Oh...dacă ar fi să încerc să îi prezint pe fiecare din “rockerii” voluntari nu as mai termina nici mâine de scris. Aşa că mă voi limita să vă spun că mă bucur că îmi sunteţi prieteni şi că am reuşit să creăm o atmosferă absolut fantastică , pe care nu o poate înţelege cineva care nu a fost acolo. Mă bucur ca am dat-o în geacă împreună!
Intenţionat am lăsat la urmă nucleul de prieteni care a muncit aproape un an de zile ca acest proiect să devină realitate.
Ţie Paul nu pot să îţi spun decăt că prin talentul tău de a modela pământul, culorile şi oamenii, ai reuşit sa prezinţi în modul cel mai plastic cu putiinţă ce se întâmplă dacă pădurea dispare. Si asta e un lucru mare.
Ana e Directorul Executiv al Asociaţiei Tăşuleasa Social şi e cea care a fost prezentă peste tot. Şi la primirea şi organizarea voluntarilor, la sosirea jurnaliştilor, a vip-urilor, la împădurire şi în faţa microfoanelor .
Huh...momentul cel mai greu dar şi cel mai fain pentru mine este să vi-l prezint pe acest Cavaler- pe singurul membru de religie Creştin Ortodoxă din Ordinul Cavalerilor Ioaniţi.
Numele lui este Alin Ulhmann Uşeriu. E greu de descris spiritul său liber, ca al unui mustang. Într-una din discuţiile noastre de la sfârşit de august îmi spunea că pe vremuri a vrut să se facă haiduc. Să aiba un cal cu care să cutreiere pădurile, ca să simtă că trăieşte cu adevărat. E un om care a umblat mult prin lume şi care a trăit experienţe din cele mai variate. Şi toate acestea şi-au lasat amprenta asupra profilului său . E genul de om care se implică total într-o acţiune şi care nu acceptă compromisuri de dragul compromisului. Caracterul său e viguros şi se vede cu ochiul liber altoirea spiritului germanic pe radacini româneşti. Stie să stârnească oamenii- în sensul bun, şi să îi facă să gândească şi să conştientizeze importanţa angajamentelor asumate . E atipic pentru societatea românească atât de blazată şi de fatalistă. E ciudat pentru mulţi pentru că are coloană vertebrală , că ştie ce face şi că face bine absolut tot ce iniţiază.
Sper să nu crezi dragă Alin că am exagerat cu cele spuse mai sus despre tine.Mai sper sa nu te fi supărat prea tare că am dezvăluit aici cum eşti tu cu adevărat.
Despre “rockerii”cu acte în regulă sau despre cei aspiranţi voi scrie altădată, pentru că sunt multe tare de spus şi fiecare dintre acestia e special în felul său.
Până data viitoare , când o dăm în geacă cu toţii iar...
Numai bine
Iosif
Mai mult decât evident a fost faptul că jurnaliştii prezenţi la acest eveniment nu au venit pentru a relata obiectiv despre acesta, ci au venit pentru a “vâna” orice posibil derapaj de limbaj al preşedintelui, pe care din motive absolute puerile îl consideră spumos şi relevant.
Din punctul meu de vedere, nici unul din jurnaliştii veniti la faţa locului în scopuri profesionale nu primesc nota de trecere. E inadmisibil ca NICIUN JURNALIST să nu prezinte cel puţin la modul general scopul acestui eveniment si cine sunt in mod real persoanele care au organizat si care s-au implicat in transpunerea în practică a acestui proiect. La fel de strigător la cer e faptul că NICIUN JURNALIST PREZENT la faţa locului nu a considerat ca fiind relevantă prezentarea datelor reale despre situaţia pădurilor din România. Şi în aceste condiţii …cât de legitimă e întrebarea următoare: Atunci pentru ce mama dracului au mai venit atâţia jurnalişti la Poiana Negri şi mai apoi la Tăşuleasa? Doar ca sa mănânce şi să aibă o ieşire în natură în preajma Preşedintelui? RUŞINE SǍ VǍ FIE ! Aţi demonstrate că sunteti “ PROFESIONIŞTI “ PROFUND AMATORI în ale jurnalisticii. Tocmai aţi ratat excelenta ocazie de a prezenta profesionist un eveniment cu adevărat important.
La polul opus sunt căteva din persoanele carea au înţeles exact importanţa acestui eveniment şi carea au dovedit că dincolo de statutul socio-economic sau de recunoaşterea socio-culturală de care se bucură, pot să se încline cu recunoştinţă în faţa acelora care au fost motorul acestui eveniment. Nici nu ştiu cu cine să încep mai întăi.
Probabil că cel mai potrivit ar fi să încep cu reprezentantul companiei care a sprijinit financiar acest eveniment, fără de care ar fi fost cu mult mai greu să se realizeze acest proiect. Nu menţionez numele companiei pe care o reprezintă pentru că nu vreau să fiu acuzat că fac reclamă gratuită acestei companii, care fie vorba între noi - mi-a câstigat respectul şi aprecierea pentru deschiderea arătată către acest gen de proiecte.
Înainte de a-i spune numele vreau să vă relatez cum l-am cunoscut pe acest om. Eram în ultima zi la plantările de la Poiana Negri. Imediat după ce m-am apucat să fac gropile în care urmau să fie plantaţi unii din ultimii 2000 de molizi , s-au apropiat de mine două persoane. Un barbat si o femeie ce păreau să fie îndrăgostiţi unul de altul nebuneşte. Şi nu numai că păreau, chiar erau.
Am început să le zâmbesc înţelegător. Atunci el m-a întrebat dacă pot să îl învăţ cum se plantează un copăcel. Bineînţeles că i-am arătat şi apoi mi-a cerut să îi dau săpăliga cu care făceam gropi. Apoi , plin de elan a început să facă gropi şi să planteze molizi împreună cu iubita lui.sub supravegherea mea. Ulterior aveam să aflu că sunt soţ şi soţie. După vreun sfert de oră s-a apropiat o echipă de televiziune care i-au luat un interviu. Rămăsesem blocat când am realizat cine e persoana pe care o învăţasem cum să planteze molizi şi cât era de lipsită de aere de vedetă sau de om important, în ciuda statutului său . Pot sa spun ca el este “creierul” financiar al unei companii imense, cu cifra de afaceri de sute de milioane de euro in România, companie care este susţinătoarea acestui proiect.
Numele lui este Mircea Ţiplea.
Ulterior, după ce ne-am întors la campusul de la Tăşuleasa, familia Ţiplea a plantat din nou nişte molizi pe terenul acestui campus pentru a permanentiza legătura cu această organizaţie şi pentru a avea cel puţin un motiv de a reveni periodic la Tăşuleasa.
În numele meu personal şi în numele tuturor voluntarilor prezenţi la acest eveniment vă mulţumesc cu recunoştinţă domnule Ţiplea pentru prezenţa dumneavoastră fizica, spirituală şi financiară alături de Asociaţia Tăşuleasa Social.
Cea de-a doua persoană căreia vreau să îi mulţumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru Tăşuleasa este Cătălin Ştefănescu- realizatorul emisiunii Garantat 100% pentru că a fost cel care a făcut posibilă începerea unei colaborări excelente între Asociaţia Tăşuleasa Social si Salvaţi Delta Dunării- AC.
Fără a fi cu nimic mai prejos decăt Cătalin Ştefănescu, îi mulţumesc şi domnului Marcel Iureş care nu numai că este “naşul”acestui proiect dar este si un adevărat promotor al mesajului Asociaţiei Tăşuleasa Social , nu numai în ţară ci şi în străinătate.
Domnule Marcel Iureş, de abia aştept ca anul viitor să îl aduceţi pe Johnny Deep si pe Van Morisson, aşa cum aţi promis şi cum suntem siguri că se va întâmpla.
Despre Dragoş Bucurenci pot spune că a fost mai mult decăt activ la Tăşuleasa şi că s-a implicat în desfăşurarea evenimentului la fel ca şi oricare alt voluntar. Pe undeva m-a surprins participarea lui la sedinţa ţinută de Alin cu noi( rockerii voluntari), in penultima seara cu mult după ora 21.00.
M-a uns la inima faptul că lăsând la o parte statutul său de jurnalist destul de cunoscut si cel de Director la Salvaţi Delta Dunării – AC, ne-a mulţumit din inimă tuturor celor implicaţi, in lipsa camerelor de luat vederi. A fost un moment emoţionant în care am realizat cu toţii că, fiind implicaţi altruist în acest proiect, am realizat cu adevărat ceva : am reuşit să câştigăm respectul şi simpatia unor personalităţi importante care s-au transformat ulterior în promotorii mesajului Tăşulesei.
Aş fi nedrept dăcă nu aş scrie căteva cuvinte şi despre prietenii noştrii din Nurnberg- Germania.
Fiecare din ei este o persoană cu adevărat specială . Nici nu pot să fac vreo ierarhie în care să îi clasific, dar voi spune căte un cuvând despre fiecare .
Robert este specialistul german în silvicultură care ne-a făcut să înţelegem şi să vizualizăm concret care sunt rolurile pădurii si ce se întâmplă dacă pădurea dispare.
Ce se întâmplă cu vietăţile care depind într-un mod sau altul de existenţa copacilor din pădure sau cum se păstrează sau nu echilibrul ecologic in urma defrişărilor de pădure, nu mai este o enigmă pentru noi datorită acestui om.
Roland este un adevărat supravieţuitor în orice condiţii. Am avut ocazia să mă conving despre bagajul lui imens de cunoştinţe şi aptitudini în domeniile cele mai diverse, începând cu cele legate de supravieţuire într-un mediu mai puţin prietenos şi terminând cu dulgheria şi arta culinară.
Apropos de asta ... mamă mamăăăăăăăă...ce bună a fost friptura de purcel la proţap.
Eva este o tânără profesoară de limba engleză si de limba germană , venită pentru prima oară , din Nurnberg, alături de un grup de eleve de colegiu, pentru a participa la împădurire.
Deşi a fost pentru prima oară la Tăşuleasa s-a îndrăgostit iremediabil de locul acesta şi de oamenii care au făcut ca acest proiect să prindă viaţă.
Persoana care m-a impresionat cel mai mult dintre voluntarii germani a fost Christine (Chrissy ).
Fata asta nu este pentru prima oară în Romănia ca voluntar . A venit de foarte multe ori şi dacă la început nu ştia nici o boabă de limba română acum vorbeşte foarte bine. În privinţa capacităţi de muncă Chrissy depăşeşte orice aşteptare. Ca idee , după ce in penultima zi s-a trezit de la ora 5 dimineaţa si a muncit pe rupte pănă la ora 1 noaptea, în ultima zi s-a trezit la ora 5 fără un sfert si a muncit ca o eroină pănă la ora 23.30. Ce credeţi că a făcut după această oră? Credeţi că s-a dus la somn frântă de oboseală? Nu ! S-a urcat la volan si a plecat împreună cu alţi 7 voluntari către Germania. Trebuiau sa ajungă cu toţii acolo în mai puţin de 17 ore. Pentru toţi voluntarii români Chrissy a fost si este un model de angajament si eficienţă. Mă simt onorat că am cunoscut această persoană absolut minunată şi că pot să afirm că îmi este prietenă.
Chrissy îţi mulţumesc pentru că ai fost sufletul echipei germane şi că ne-ai aratăt ce înseamnă să fi voluntar cu adevărat. Deşi poate părea că e mult spus, mi-ai intrat la inimă şi de abia aştept să ne revedem la următorul proiect al Tăşulesei.
Una din prezenţele cele mai discrete dar foarte importante a fost cea a lui Cosmin Bumbuţ.
Fotografiile făcute de el în toate momentele importante ale acestui eveniment precum şi peisajele surprinse au stârnit admiraţia noastră.
Şi ca un adevărat prieten, ne-a oferit absolut tuturor voluntarilor câte o fotografie profesională în care eram surprinşi în diverse momente ale activităţilor din acest proiect. Pentru asta şi pentru implicarea în proiect Cosmin a devenit un prieten drag voluntarilor de la Tăşuleasa.Oh...dacă ar fi să încerc să îi prezint pe fiecare din “rockerii” voluntari nu as mai termina nici mâine de scris. Aşa că mă voi limita să vă spun că mă bucur că îmi sunteţi prieteni şi că am reuşit să creăm o atmosferă absolut fantastică , pe care nu o poate înţelege cineva care nu a fost acolo. Mă bucur ca am dat-o în geacă împreună!
Intenţionat am lăsat la urmă nucleul de prieteni care a muncit aproape un an de zile ca acest proiect să devină realitate.
Ţie Paul nu pot să îţi spun decăt că prin talentul tău de a modela pământul, culorile şi oamenii, ai reuşit sa prezinţi în modul cel mai plastic cu putiinţă ce se întâmplă dacă pădurea dispare. Si asta e un lucru mare.
Ana e Directorul Executiv al Asociaţiei Tăşuleasa Social şi e cea care a fost prezentă peste tot. Şi la primirea şi organizarea voluntarilor, la sosirea jurnaliştilor, a vip-urilor, la împădurire şi în faţa microfoanelor .
Huh...momentul cel mai greu dar şi cel mai fain pentru mine este să vi-l prezint pe acest Cavaler- pe singurul membru de religie Creştin Ortodoxă din Ordinul Cavalerilor Ioaniţi.
Numele lui este Alin Ulhmann Uşeriu. E greu de descris spiritul său liber, ca al unui mustang. Într-una din discuţiile noastre de la sfârşit de august îmi spunea că pe vremuri a vrut să se facă haiduc. Să aiba un cal cu care să cutreiere pădurile, ca să simtă că trăieşte cu adevărat. E un om care a umblat mult prin lume şi care a trăit experienţe din cele mai variate. Şi toate acestea şi-au lasat amprenta asupra profilului său . E genul de om care se implică total într-o acţiune şi care nu acceptă compromisuri de dragul compromisului. Caracterul său e viguros şi se vede cu ochiul liber altoirea spiritului germanic pe radacini româneşti. Stie să stârnească oamenii- în sensul bun, şi să îi facă să gândească şi să conştientizeze importanţa angajamentelor asumate . E atipic pentru societatea românească atât de blazată şi de fatalistă. E ciudat pentru mulţi pentru că are coloană vertebrală , că ştie ce face şi că face bine absolut tot ce iniţiază.
Sper să nu crezi dragă Alin că am exagerat cu cele spuse mai sus despre tine.Mai sper sa nu te fi supărat prea tare că am dezvăluit aici cum eşti tu cu adevărat.
Despre “rockerii”cu acte în regulă sau despre cei aspiranţi voi scrie altădată, pentru că sunt multe tare de spus şi fiecare dintre acestia e special în felul său.
Până data viitoare , când o dăm în geacă cu toţii iar...
Numai bine
Iosif
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
